fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Ca-ntr-o pânză de păianjen (recenzie la cartea “Jocul cu mărgele de sticlă”, de Hermann Hesse)

Jocul cu mărgele de sticlă – Hermann Hesse, trad. Ion Roman, ed. RAO, 2013

jocul-cu-margele-de-sticla-2013Hermann Hesse a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1946. Printre cărțile sale cele mai cunoscute (recomandate) se află Jocul cu mărgele de sticlă, Lupul de stepă și Siddhartha. Călătoria spre Soare-Răsare. La editura RAO găsim traduse multe din cărțile sale.

Jocul cu mărgele de sticlă – O încercare de biografie a lui Josef Knecht, magister ludi, împreună cu scrierile postume ale lui Knecht – așa cum scrie în introducerea cărții, nu este deloc o lectură ușoară. După primele pagini ale biografiei lui Josef Knecht m-am simțit rătăcită și m-a dus cu gândul la nefericitul Josef K. din Procesul.

Atmosfera s-a păstrat, deoarece m-am simțit la fel de încurcată cu cât am înaintat în carte. Desigur, sunt și persoane care au devorat cartea în câteva zile, nerăbdătoare să descopere ce se întâmplă. La mine nu a funcționat așa, recunosc, eram curioasă să văd unde duce nedumerirea cu privire la multe aspecte, am ajuns la final și nu am descoperit ceea ce găsești în alte romane cu un singur sau mai multe fire narative, dar scrise într-o manieră mai ușor de înțeles.

Fiindcă această carte nu te lămurește cu privire la nimic, este scrisă într-o manieră teologică-filosofică, dacă mă pot exprima așa, limbaj intelectual, detalii interesante, dar care nu-ți spun nimic la prima vedere, nu poți pune cap la cap ceva – asta este și ideea, nu? Nimic nu e clar, deși totul pare simplu și limpede.

Tânărul Josef Knecht are onoarea de a fi vizitat într-o zi la școala sa din Eschholz, de magister musicae, pentru a fi ales să facă parte dintr-o societate închisă, la o școală de elită din Castalia – locul unde se derula jocul cu mărgele de sticlă.

După mulți ani, Knecht îi va povesti elevului său că, atunci când a ieșit din clădire, orașul și lumea i s-au părut mult mai schimbate și mai pline de farmec decât dacă ar fi fost împodobite cu drapele și cununi, cu panglici și focuri de artificii. Trăise evenimentul chemării, care pe bună dreptate poate fi numit o sfântă taină: închipuirea vizibilă și ademenitoarea deschidere a porților lumii ideale, pe care tânărul lui suflet n-o cunoscuse până atunci, decât, parte, din auzite, parte din visurile lui înflăcărat” (p.69)- peste ani de zile, viața în închisa Castalie i se va părea o povară.

Așa s-a dus Josef, cu inima deschisă, la Waldzell, locul unde se studia jocul cu mărgele de sticlă, unde foarte rar aveau acces cei străini, elitele trăind și studiind aici. Studenția și-a petrecut-o dezbătând cu un coleg din Provincie, Plinio Designori – el venea din lumea normală, a greșelilor, a familiei, a speranțelor pierdute, a decăderii – lucruri neacceptate de intelectualii de la Waldzell. Când a absolvit, s-a îndepărtat de Designori care s-a întors în lumea lui, străină de închisa și recea Castalie, dar cei doi aveau să se reîntâlnească mulți ani mai târziu când Josef Knecht ajunsese magister ludi.

Crescând încet, încet, Josef este caracterizat ca un om deschis, ascultător, cu care-ți face plăcere să vorbești, intelectual, ascultător. Cu ajutorul a doi-trei oameni din viața lui precum magister musicae, care-l ”recrutase” când era tânăr, Fratele mai mare din dumbrava bambușilor – unde studiază I-Chang-ul și pater Jakobus pentru care nutrește o adevărată prietenie, Josef Knecht trece prin multe stadii, ceea ce-i dă un atu față de ceilalți membrii ai elitei Castaliei. Prin urmare este ales în funcția de magister ludi al jocului mărgelelor de sticlă la o vârstă tânără comparativ cu predecesorii săi. Îl va avea aproape și pe Tegularis, un vechi prieten, și al doilea din viața sa, după Designori. Prieten e prea mult spus, Knecht se vede nevoită să rupă legăturile de prietenie cu foștii săi camarazi din cauza funcției.

Observați că nu am spus mare lucru despre jocul cu mărgele de sticlă. Pentru că nici nu există o descriere, doar vagi frânturi. ”Knecht deschise pianul, se așeză în fața lui, se convinse că e acordat și cântă un andante de Scarlatti, pe care în acele zile îl pusese la baza unui exercițiu de joc cu mărgele de sticlă. Apoi făcu o pauză și, pentru că îl vedea pe băiatul atent abandonându-se, începu să-i explice în puține cuvinte cam despre ce e vorba într-un asemenea exercițiu de joc cu mărgele de sticlă, descompuse muzica în elementele ei, înfățișă câteva din modalitățile de analiză utilizabile și lămuri calea de urmat pentru tălmăcirea muzicii în ieroglifele jocului„ (p. 389) – aici aflăm puțin despre acest joc misterios, când Josef, ajuns la o vârstă când vrea să se retragă din funcția de magister ludi- lucru pe care nu-l mai făcuse nimeni până atunci fiindcă nimeni nu-și imagina că ar pleca vreodată din Castalia în lumea păgână – se pregătește să-l educe pe Tito, fiul prietenului său de demult, Plinio Designori.

La finalul cărții mai citim poeme semnate de Knecht, plus trei biografii scrise de acesta: Aducătorul de ploaie, Duhovnicul și Biografie indiană – cu aceeași morală ca și prima parte – despre ce e vorba, vă las să aflați singuri.

Deoarece fiecare cititor vede altcumva acest roman intrigant, m-am abținut să spun prea multe deoarece părerile mele nu cred că se vor potrivi cu ale niciunuia. Pot da un sfat: chiar dacă pare foarte greu (pentru unii), cartea trebuie citită până la final și apoi meditat la ea. Asta dacă vrem să înțelegem ceva din acest roman complex – una dintre cărțile care i-au adus Premiul Nobel lui Hesse.

Emilia Zăinel

bogdan
Total
16
Shares
2 comments

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Dezbatere: Jurnalismul cultural in epoca new-media

Next Article

Editura Gama este in cautare de colegi noi

Related Posts

Total
16
Share