Există, fără îndoială, cel puțin o explicație pentru succesul lui Jussi Adler Olsen. Cărţile scriitorului, printre care se numără și Camera groazei, s-au vândut în 36 de ţări și au ajuns să fie bestseller-uri în Austria, Norvegia, Islanda. Pe lângă ascensiunea certă a scriitorilor nordici, care au ajuns foarte la modă, se poate vorbi și despre apetența lor pentru a dezvălui cititorilor o lume cu destul mister, cu suficiente necunoscute și cu îndeajuns de multe diferențe de abordare în foarte multe domenii. În spatele aparentei rigidități și al unui mod de viață asumat în simplitate și directețe, aflăm personaje remarcabile, oameni puternici, care își pun amprenta aproape fără să vrea sau să știe că fac asta, în modul cel mai firesc din lume. Este și cazul celebrului de acum detectiv Carl Mork, care nu are nimic din eroismul exacerbat și perfecțiunea intangibilă a multor colegi de breaslă din literatură. Este un neadaptat, „digeră” greu, punând la suflet, nenorocirile pe care i le aduce în fiecare zi meseria pe care o face, totuși, cu atâta abnegație. Este un non-conformist, genul care apelează la mijloace considerate neortodoxe, atunci când este cazul, pentru a face dreptate celor care merită asta și așteaptă asta. „Haine însângerate, feţe de ceară, ipostaze îngheţate. În fiecare zi asculta minciunile şi scuzele oamenilor. În fiecare zi apărea o crimă, într-o nouă formă, ceea ce îl făcea, treptat, să fie din ce în ce mai puţin afectat. Douăzeci şi cinci de ani în poliţie şi zece ani la Omucideri îl căliseră”.
În Camera groazei, cazul „rece” este cel al vicepreşedintei Partidului Democrat, Merete Lynggaard, care dispăruse în urmă cu 5 ani de pe un feribot. Toată lumea a ajuns la concluzia că s-a aruncat peste bord. Așa o fi? Ce motiv ar putea avea o persoană de carieră, căreia îi reușiseră planurile în viață, să facă așa ceva? Motivele ascunse nu-i dau pace detectivului. Și așa începe totul.
Merete are grijă de fratele ei, rămas cu sechele grave într-un accident. Este singura care poate comunica cu el și Uffe nu poate spune poliției că femeia a fost de fapt răpită și închisă timp de cinci ani într-o încăpere, în condiții în care un om mai slab de înger și-ar fi putut pierde mințile foarte ușor și foarte repede. Merete, având la dispoziție aceleași haine cu care era îmbrăcată în momentul răpirii, o găleată pe post de toaletă și hrană cât să nu moară de foame, este la capătul puterilor. Detectivul nu știe acest lucru când indiciile despre eventualitatea că femeia ar putea fi în viață dau năvală; știe doar că trebuie să înceapă o cursă dificilă pentru viața ei. „Carl încercase să înţeleagă, dar nu-i era uşor. Nu ştia prea multe despre moarte. Doar că putea fi la fel de imprevizibilă ca un fulger şi infinit mai tăcută după ce lovea. Pe de altă parte, ştia totul despre cât de violentă şi de lipsită de sens putea fi moartea cuiva. Măcar asta ştia sigur”.
Împreună cu un asistent cam ciudat, cu mult simț al umorului, menit să mascheze sentimente dintre cele mai profunde și o sensibilitate admirabilă în fața condiției umane, Carl „ia cazul în piept”, abordează frontal episoade violente care îl includ (cum ar fi atentatul în care un coleg al său este ucis, un altul rămâne invalid pe viață și doar el, Carl, scapă miraculos) și își face un țel suprem din a o salva pe femeia al cărei caz a fost mult prea repede băgat la sertar, cu un dosar plin de nereguli.
Romanul Camera groazei, de Jussi Adler Olsen, poate fi cumpărat cu reducere de la eMAG sau Libris.
