fbpx
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!

Când moartea este mai puternică decât dragostea

Scrisorar_copertaMihail Șișkin – Scrisorar, trad. Antoaneta Olteanu, ed. Curtea Veche, 2012

”Scrisorar” are un stil alambicat și derutant. Probabil că asta a vrut autorul, să ne bage în ceață. Și nu exagerez aici. După aproape 100 de pagini renunțasem să o mai citesc. I-am mai dat o șansă de curiozitate. Din fericire, câteva chestii s-au mai limpezit în cele 200 de pagini care au urmat. Șișkin este un scriitor apreciat. Nu am mai citit nimic scris de el și am zis că, primind cartea de la cineva (cu autograf), este păcat să nu văd despre ce e vorba. Mai ales că recenziile la volumul de față spun că este o carte frumoasă, o poveste de dragoste etc.

Dezamăgirea mea a fost mare fiindcă nu mi s-a părut chiar așa. Nu este un volum slab, stilul este foarte bun, doar că alambicarea aceasta, deruta continuă etc. m-au făcut să nu-l pun la suflet. Sunt, desigur, și lucruri bune și am să le prezint în continuare.

Povestea, aparent, prezintă corespondența dintre Sașa și Volodia (el plecat la  război și anume Răscoala Boxerilor – undeva prin China). Epistolele nu sunt scrise așa cum ne imaginăm noi. Coerente, cu o poveste ușor de înțeles, cu un început și un final. Ele sunt concepute destul de derutant. La un moment dat seamănă cu o poezie în proză, existând multe elemente poetice. Nu urmează un fir, Sașa trece de la o chestie la alta din aproape rând în rând. Astfel că nu prea înțelegi de ce amestecătura asta (sigur că detaliile inutile au farmecul lor). El nu-i răspunde exact la ceea ce spune ea, cum se obișnuiește, scriind și el doar să se elibereze, într-un fel.

”Am alergat spre faleza lovită din plin de valuri și am primit imediat de la mare o palmă udă. Pavajul cheiului din scânduri e translucid din cauza stropilor, ca și cum cerul ar fi plin de găuri, iar în scânduri se văd reflexiile pescărușilor.” (p. 42) – spune Sașa. Cam așa este concepută corespondența, cel puțin primele 100 de pagini. Până aflăm că Volodia moare în război.

V-ați întreba: unde este dragostea? Dragostea își face loc din când în când. Sunt pasaje de o frumusețe extraordinară care debordează o energie seducătoare. Acele pasaje reprezintă dragostea (despre care se vorbește) și, luate separat, sunt impresionate și merită o altă atenție. Acele pasaje amintesc de scrisorile de dragoste. ”Stau așa și-ți veghez respirația. Trag cu urechea la ritmul tău. Și încerc să respir împreună cu tine. Inspir, expir, inspir, expir.” (p. 25)

De la pagina 100 încolo, chiar dacă el moare în război, scrisorile continuă să existe. Derutant am spus, nu? Devin, totuși, mai coerente. El, spre exemplu, i se adresează direct, alintând-o ca de obicei. Ea renunță la aceste apelative fiindcă viața ei se derulează altcumva. Se creează o prăpastie invizibilă, din punctul meu de vedere. De aici în colo, chiar dacă dragostea răsare foarte rar, găsesc autentice mai multe lucruri. Pe scurt: ea se căsătorește; pierde o sarcină, fetița vitregă moare, se desparte de soț; are alte experiențe sexuale negative; devine apoi o mamă înlocuitoare pentru cei doi copii ai prietenei ei cele mai bune, Ianka; părinții ei mor și ea rămâne bătrână și singură.

Viața lui se derulează încet, poate au trecut câțiva ani din existența lui în război.

Ce am găsit interesant și de punctat. Experiențele lor cu proprii părinți. Sașa are o mamă pe care nu prea o iubește (cel puțin în tinerețe) și un tată drag, dar și el, cu propriile metehne.  Băiatul are un tată vitreg care este orb. Din cauza asta ajunge să o urască și pe mama lui. Trăirile lor legate de ei sunt scrise aproape în orice scrisoare. Este interesant de urmărit procesul acesta dintre copil și părinte. Mai ales că ambii sunt singuri la părinți.

Ar mai fi experiența războiului. Găsesc scrisorile lui Volodia, din a doua parte a cărții, extrem de realiste, autentice și bine construite. În ele se regăsește experiența războiului și a morții. Moartea se instalează în mintea soldatului și nu mai scapă, poate, niciodată de ea. Războiul îl transformă pe personajul masculin foarte mult. Descrierile sunt înspăimântătoare, dar par destul de reale. Ambii încep să gândească la moarte din cel în ce mai mult. Filosofic, nu fizic. Deși, la o adică, moartea fizică poate să apară oricând. Găsesc a doua parte a cărții extrem de interesantă fiindcă se depărtează de ”metafizicul” din prima parte.

Cartea poate fi cumparata online, de aici.

Emilia Zăinel

bogdan
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

50% reducere la orice carte de la Editura ALL

Next Article

Cumperi o carte si te uiti gratuit la filme 1 luna

Related Posts

Total
0
Share