Cartea din spatele jocului

Metro 2033 (2010)

Romanul a fost refuzat de edituri, așa că autorul l-a pus pe internet, capitol cu capitol, și l-a lăsat pe cititori să-i găsească greșelile. Acolo l-a găsit și un studio de jocuri din Ucraina.

🎟️ Adaptare oficială, făcută cu drepturile cărții.

🎮 Pe PC și console

Metro 2033

Studioul
4A Games
Jocurile
Metro 2033 (2010), Metro: Last Light (2013), Metro Redux (2014), Metro Exodus (2019)
Anul
2010
Pe ce joci
PC (verificat 16.11.2026)

Despre ce e vorba

Moscova, la douăzeci de ani după un război nuclear. Suprafața e otrăvită, iar ce a mai rămas din omenire trăiește în stațiile de metrou, fiecare devenită un fel de orășel cu reguli, monedă și steag propriu: unele comuniste, altele fasciste, altele negustorești. Artiom, un tânăr dintr-o stație de la capătul rețelei, pleacă prin tuneluri să ducă un mesaj. Atât cartea, cât și jocul pornesc de aici.

Jocurile

Metro 2033 a apărut în martie 2010, făcut de 4A Games, studio din Kiev, și publicat de THQ. E un shooter la persoana întâi care ține mai mult de groază decât de acțiune: numări gloanțele, îți încarci lanterna cu manivela, îți schimbi filtrele de la masca de gaze la fiecare ieșire în orașul mort. Au urmat Metro: Last Light (2013), remasterizările Redux (2014) și Metro Exodus (2019), care scoate seria din tuneluri și o pune într-un tren, prin Rusia.

Gluhovski n-a stat deoparte. A lucrat cu studioul la poveștile jocurilor, iar în 2026 a vorbit în presa de specialitate despre următorul joc al seriei ca fiind mai întunecat decât tot ce s-a făcut până acum.

Povestea cărții și a drepturilor

Dmitri Gluhovski a scris romanul la douăzeci și ceva de ani și a fost refuzat de editurile clasice. L-a publicat atunci gratuit pe internet, capitol cu capitol. Cititorii au funcționat ca niște testeri: îi semnalau unde nu se leagă logica lumii, unde nu se potrivesc distanțele dintre stații, cum ar fi mers de fapt economia unui oraș subteran. Romanul a ajuns la tipar în Rusia în 2005.

Andrew Prokhorov, director creativ la 4A Games, a dat peste text online înainte să existe cartea tipărită. Gluhovski povestește că a ales 4A tocmai pentru că era un studio din Ucraina, cu oameni care știau să facă shootere la persoana întâi și care înțelegeau lumea din carte fără să le-o explice nimeni. Primul joc a fost gândit ca o adaptare cât mai apropiată de roman.

Ce a făcut jocul pentru carte

Cel mai limpede efect e în engleză: romanul a apărut abia în 2010, odată cu jocul și legat de el. Până atunci, „Metro 2033” era o carte rusească cu cititori ruși. După aceea a intrat în zeci de limbi, iar THQ și 4A au promovat jocul împreună cu autorul, care a dat interviuri despre roman pe site-uri de gaming, nu literare.

Gluhovski a devenit între timp unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ruși din afara Rusiei – și unul dintre cei mai critici față de regimul de la Moscova.

De unde începi lectura

De la „Metro 2033”, cartea care a pornit totul. În română a apărut la Paladin, în traducerea Antoanetei Olteanu. Urmează „Metro 2034” și „Metro 2035” – atenție, „2034” nu continuă povestea lui Artiom, ci spune alt fir din aceeași lume, iar studioul a și renunțat să-l adapteze.

Dacă ai jucat întâi, cartea o să ți se pară mai lentă și mult mai vorbăreață: Gluhovski stă pagini întregi într-o stație, ca să arate ce fel de politică, ce fel de credințe și ce fel de teamă cresc sub pământ.

Autorul

Dmitri Gluhovski (n. 1979, Moscova) a studiat relații internaționale în Ierusalim și a lucrat ca jurnalist, inclusiv pentru Russia Today și Euronews. După seria Metro a scris „Futu.ro” și „Text”. Din 2022 trăiește în afara Rusiei, unde a fost condamnat în lipsă pentru declarațiile lui împotriva războiului din Ucraina.

Ce a luat jocul din carte și ce a schimbat

Fără spoilere despre final.

  1. Teama, nu glonțul. Cartea e un roman de atmosferă, cu lungi conversații prin stații. Jocul păstrează apăsarea, dar o traduce în muniție numărată, filtre de mască și întuneric.
  2. Mai puține stații. Rețeaua din roman e mult mai întinsă și mai politică. Jocul taie din ramuri și păstrează drumul lui Artiom, cu câteva ocoluri.
  3. Muniția ca bani. În roman, gloanțele de dinainte de război sunt monedă. Jocul face din asta o mecanică: plătești cu gloanțele bune sau le tragi, nu pe amândouă.
  4. Suprafața, mai prezentă. Ieșirile la suprafață sunt rare și scurte în carte. Jocul le folosește des, fiindcă Moscova înghețată e cea mai bună imagine pe care o are.
  5. Mistica, mutată în fundal. Romanul are pagini întregi de gânduri, vise și superstiții ale oamenilor din tuneluri. În joc, toate astea devin sunete, umbre și scurte vedenii.

Citești întâi sau joci întâi?

Citește întâi. Cartea îți dă harta politică și morală a metroului, iar jocul se simte după aceea ca o plimbare prin ceva ce deja cunoști. Invers merge și el, dar romanul o să ți se pară lent.

Sursele acestei fișe