Cu trei ani în urmă, șefa FMI, Christine Lagarde, ținea un discurs (cvasi-ezoteric, cu multe apeluri la cifra 7) prin care anunța că s-a terminat criza. Orbită de bucurie la gândul că se poate întoarce liniștită la supra-consum, întreaga lume a preluat știrea și a pus punct în urma unei propoziții simple care era de fapt o frază complicată. Printre cei care nu s-au lăsat copleșiți de entuziasm și aparențe este și profesorul Paul Dobrescu, specialist în globalizare și lumi emergente, care ne face un cadou de luciditate: cartea Crizele de după criză. „Criza este și în spate, dar și în față. Mi-e teamă că este mai ales în față. Trebuie să deosebim momentul de apogeu, vârful crizei, care a fost depășit, și perioada post-criză, care se prelungește și cunoaşte alte manifestări. Vom fi confruntați cu toate problemele cronicizate dinainte de criză – demografice, ecologice, sociale – la care se adaugă cele generate sau amplificate de criză”, avertizează specialistul.
Cartea Crizele de după criză vine în linia altor lucrări relevante – „Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane”, „Un deceniu cât un secol. Secolul lumii emergente” și „Lumea cu două viteze. Puterile emergente și țările dezvoltate”, volume care se constituie în repere în studierea tendințelor contemporane, precum evoluția globalizării, ridicarea lumii emergente și reașezarea puterilor globale. De data aceasta, se studiază și se explică dezvoltarea – națională, regională și globală. „Nu mă pronunț împotriva datoriilor. Ele reprezintă un adevărat mecanism al funcţionării economiei de piaţă. Problema este pentru ce faci datoria și cu ce mijloace te pregătești să o achiți sau să-i faci față. Dacă te împrumuţi pentru a iniţia o afacere, dacă afacerea respectivă este bine fundamentată, atunci totul este în regulă. Datoria va putea fi achitată din derularea afacerii respective. Marea dramă este că împrumuturile au fost făcute, în principal, pentru consum, nu pentru dezvoltarea unor activități economice rentabile. Iar în timpul crizei, datoriile făcute de către bănci şi companii au fost trecute la datoria publică. Deci au fost transferate pe umerii cetăţenilor obişnuiţi. Prin urmare, cineva a făcut datoriile şi altcineva trebuie să le plătească. De aici se vor naşte multe, foarte multe probleme în perioada următoare”. Privind la Brexit, la rezultatul alegerilor din SUA și la alarmele naționaliste care vin din Franța și Olanda, Paul Dobrescu devine aproape un vizionar.
Examinând noile relații dintre lumea dezvoltată și statele emergente, autorul punctează în Crizele de după criză riscul ca Europa, cel mai ambițios proiect de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cum în denumea un înalt oficial german zilele trecute, să rămână undeva în secolul XX… Decuplarea de statele aflate în ascensiune economică în numele unei abordări care face Bruxelles-ul „mai catolic decât Papa” și-a arătat deja dezavantajele și faptul că nu servește bătrânului continent, ba dimpotrivă.
Lumea este „în anticamera unui nou bipolarism global”, sintetizează Paul Dobrescu, privind și deslușind pentru cititor noua ordine, pe care o fac SUA și… China! La mijloc (geografic) între cele două, Europa merge cu frâna de mână trasă și implicit asta fac statele care o alcătuiesc. Autorul nu se rezumă la a face simple declarații, ci își susține argumentația cu date statistice, cu lucrările unor nume mari ale științelor politice (Brzezinski, Friedman, Fukuyama, Huntington, Kaplan, Stiglitz și mulți alții), totul pentru a creiona cât mai fidel tabloul adaptării perfecte la globalizare a țărilor emergente, a felului în care au știut să profite de avantajele ei și a locului de prim-plan pe care îl ocupă astăzi.
România pare pierdută în această frescă a unei lumi care se așează pe fundamente noi. „Greşeala mare a acestei perioade de peste 26 de ani este că nu s-a ţinut cont de nicio lecţie mai importantă a geopoliticii. În primul rând nu s-a construit din interior… Nu a construit o politică externă coerentă de bună vecinătate… Harta spaţiului politic românesc pare brăzdată doar de trasee individuale, de soluţii individuale. Aceasta este principala prăbuşire: prăbuşirea încrederii, care erodează pe zi ce trece valorile supreme ale unei comunităţi naţionale: sentimentul apartenenţei şi nevoia de identitate”.
Ca întotdeauna când suntem dezorientați de propoziții simpliste, de manipulare și terorii fără acoperire, cartea adecvată este soluția.
Cumpără cartea Crizele de după criză, de Paul Dobrescu, cu reducere, de la Elefant, Libris sau eMAG.
