fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Cum să râzi pe cinste (recenzie la cartea “Conjurația imbecililor”, de John Kennedy Toole)

conjuratia imbecililorConjurația imbecililor – John Kennedy Toole, trad. Lidia Ionescu, ed. Polirom, 2012

Cumpara cartea cu reducere

Autorul american John Kennedy Toole s-a născut în 1927 și s-a sinucis în 1969. Din păcate, mai multe detalii despre asta nu cunoaștem din cauza mamei sale autoritare care i-a ars biletul de sinucidere. Romanul de față i-a fost respins la vremea aceea, ceea ce l-a împins la depresie. Conjurația imbecililor a fost publicat abia în 1980, iar un an mai târziu i se acordă, postum, Premiul Pulitzer. A mai scris Biblia de neon, publicată în 1989.

Nu înțeleg acum de ce a fost respins romanul la data aceea, este excepțional și am râs cu lacrimi. Este genul de roman care te face să râzi în metrou, chiar și cu riscul de-a atrage priviri curioase ori ironice. Aparține de literatura comică, dar eu l-aș numi ca fiind un roman comico-dramatic, deoarece are un umor deosebit, dar dacă ne oprim o clipă să analizăm situația, nu mai este așa amuzant, ba devine chiar tragic. E ca și cum ai râde la o glumă despre o situație dramatică.

În prim-plan îl avem pe Ignatius J. Reilly, un individ gras, de peste 30 de ani, care este întreținut de mamă. La început, aceasta îi ține apărarea și-l scoate din tot felul de situații ridicole, ca pe parcurs cei doi să se certe des, spre nefericirea domnișoarei Annie, vecina lor bătrână ce auzea totul și urla mereu la ei să tacă.

Facem apoi cunoștință cu alte personaje, de-a dreptul imbecile, dar cu propriile trăsături hilare cum ar fi: domnișoara Lee de la Clubul sinistru Night of Joy, agentul ratat Mancuso, soții Levy – patronii lui Ignatius pe vremea când lucra pentru compania lor falimentară, prietena lui, Myrna Minkoff, o revoluționată de pe vremea facultății, care-i scria tot felul de lucruri urâte, primind răspuns în aceeași măsură, domnișoara Trixie în vârstă de optzeci de ani, care lucra pentru familia Levy și spera că într-o zi va fi pensionată și alții.

Este greu de exprimat hilarul situației, fiecare personaj este foarte bine conturat, replicile sunt excelente, iar ridicolul este foarte bine pus în prim-plan. Rar mi-a fost dat să citesc un roman atât de savuros, să descopăr o societate de tâmpiți care se împiedicau unii de alții, care trăiau într-o lume stupidă fiindcă inteligența lor nu le permitea mai mult. Și totuși, unul fără altul nu este posibil să se fi descurcat – o societate perfectă de imbecili.

Relația dintre matahala de Ignatius și Irene, mama sa bețivancă, se strică tot mai rău, ea își găsește prietenă, pe doamna Santa, iar el este nevoit să-și găsească un job. Astfel, aventurile încep pentru revoluționarul nostru care, pe unde calcă, distrugerea îl însoțește. Viziunea lui de viață este fantastică (o să râdeți și voi), iar speranța lui că își va publica opera magnifică scrisă pe foi ascunse sub patul infect, va rămâne mereu în mintea lui nebună.

”- Eu refuz să ”țin capul sus”. Optimismul îmi face greață. Este ceva pervers. De la căderea omului, poziția care i se potrivește în univers este aceea de nenorocit.” (p. 74) îi spune mamei sale după ce este refuzat la interviuri.

Ocazional, după ce petrecea o zi extraordinară cocând planuri comico-malefice, eroul scria pe foi de blocnotes rupte părerile sale pentru a le împărtășii lumii mai târziu.

”Dragă cititorule,

Mintea pervertită (și bănuiesc că și periculoasă) a lui Clyde a găsit încă un mijloc de a-mi înjosi ființa mea invincibilă. La început am crezut că mi-am găsit un surogat de tată în acel țar al crenvurștilor, marele mogul al cărnii. Dar resentimentul și gelozia pe care i le stârnesc cresc cu fiecare zi. Nu mă îndoiesc că în cele din urmă îl vor copleși și-i vor distruge mintea.

Măreția fizicului meu, complexitatea concepției mele despre lume, decența și bunul gust evident în ținuta mea, grația cu care continuu să-mi fac datoria în mocirla lumii de astăzi, toate acestea îl zăpăcesc totodată îl uluiesc pe Clyde” (p. 253), Clyde fiind un bătrân ce deținea o afacere cu hot-dog.

Și totuși, Ignatius nu este complet imbecil, spre deosebire de celelalte personaje. Are o anumită inteligență diabolică, aș putea spune, ce îl ajută să scape din nenorocirile în care intră zilnic. Pare paradoxal, dar acest personaj complex este construit să fie totodată comic, dar și admirat. Nu știu dacă există o admirație a imbecilității, dar Ignatius Reilly pare un exemplar perfect de analizat pentru un cititor experimentat.

O carte pe care v-o recomand cu drag!

Emilia Zăinel

Emilia Zainel
Total
0
Shares
1 comment

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Reducerile zilei. 13 octombrie 2014

Next Article

Minim 50% reducere la toate cartile Litera

Related Posts

Total
0
Share