Întâlnirile cele mai simple, clădirile lipsite de o povară istorică, oamenii retraşi într-o singurătate apatică pot ascunde, de fapt, cele mai întunecate poveşti, deseori greu de pus în cuvinte. Hotelul Delfin din romanul Dans dans dans (apărut la Polirom) al scriitorului Haruki Murakami este un loc de graniţă, între vis şi realitate, un spaţiu al prevestirilor şi premoniţiilor, al pierderii şi regăsirii de sine.
Aparent un ins banal, cu mici veleităţi scriitoriceşti în ceea ce numeşte „deszăpezire culturală“, ducând o viaţă la limita banalului şi a plictisului, personajul lui Murakami pare a se deplasa cu ochii închişi, printre oameni-umbre care îi ies în cale cu un rost.
