Philip Roth – Pastorala americană, trad. Alexandra Coliba, Polirom, 2009
Philip Roth nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este unul dintre cei mai buni autori contemporani și sper să câștige Nobelul cât mai curând, având în vedere că a ajuns la o vârstă destul de înaintată. Pastorala americană a câștigat Premiul Pulitzer în 1997.
Recenzia mea nu o să poată cuprindă toată complexitatea acestui roman extraordinar, dar sper că vă va ajuta să vă faceți o imagine cât mai corectă. Cele aproximativ 600 de pagini vă vor impresiona, indigna, răscoli, bucura, ca în final să se întipărească bine în mintea voastră pentru o vreme îndelungată.
Povestea este despre Suedezul. Cine este Suedezul? Același băiat de liceu care a fost cel mai bun la baseball, dar cu povești dureroase care nu l-au ocolit în timpul vieții. Deși părea să aibă tot viitorul în față ca jucător de succes.
Aflăm despre Seymour Irvin Levov – numit și marele Suedez – un evreu din Newark, de la un fost coleg de liceu și mare fan al lui pe vremea aceea, scriitorul Skip Zuckerman. Skip ne introduce în lumea fantastică a lui Seymour, ne aprinde imaginație și ne face să ne dorim să stăm și oi în primul rând din tribună pentru a asista la meciurile liceului Weequahic, unde Suedezul face furori în terenul de baseball.
Doar că anii au trecut, acum ambii sunt în vârstă, dar despărțiți de multă vreme. O scrisoare de la Seymour (în 1995) în care îl roagă pe Skip să-i relateze povestea tatălui său, Lou Levov, face posibilă reîntâlnirea celor doi după ani de zile. Pe Skip îl leagă de Suedez și prietenia cu fratele său mai mic, Jerry, ajuns acum un medic de succes. Povestea, însă, era chiar despre el, despre suedez, dar nu a avut puterea să i-o spună la ultima întâlnire pe care urma să o aibă. Fiindcă două-trei luni mai târziu, când promoția liceului s-a reîntâlnit, Jerry l-a anunțat pe Skip că fratele său murise. Fără a mai aduce în discuție drama cauzată de Merry, fata Suedezului.
Care să fi fost atunci rana? Ce ar fi putut s-o rănească pe Merry? Însăși imperfecțiunea, imposibil de trecut cu vederea, sau cei care cultivaseră în ea acea imperfecțiune? Dar făcând ce anume? Ce altceva făcuseră ei decât s-o iubească, s-o îngrijească și s-o încurajeze, oferindu-i susținerea, îndrumarea și independența, în măsura în care li se părea lor rezonabil? Și totuși Merry cea închisă în sine devenise alienată! dementă! țicnită! de la ce? Mii și mii de tineri se bâlbâiau, dar nu toți puneau bombe când creșteau! (p. 135)
Suedezul, așa cum se știa dintotdeauna pe sine – Seymour Levov cel bine intenționat, cel bine-crescut, cel ordonat -, se evaporase, lăsând în locul său numai autoanaliza. (p. 136)
Așa încep povestea Suedezului pe care o aflăm în cele aproximativ 400 de pagini rămase. El nu a continuat cu o carieră în baseball, ci cu una în pielărie și confecționarea de mânuși, continuând astfel meseria tatălui său și preluând pielăria Newark Maid, care a funcționat foarte bine mulți ani. S-a căsătorit cu o fostă Miss New Jeresy (candidată și la Miss America), Dawn Dwyer, o catolică. Trecând peste problemele de natură religioasă, cei doi au avut o fată, Merry, cauza tuturor problemelor.
Din cauza bâlbâielii sale, aceasta s-a închis tot mai mult în sine. Dar nu se știe care a fost momentul în care s-a declanșat ura ei împotriva părinților. Poate mai multe la un loc sau acela când a fost botezată pe ascuns, ori când ea a cerut la 11 ani să fie sărutată de tatăl său așa cum era sărutată mama, ori când a început să se ducă la New York în fiecare sâmbătă și să umble cu tot felul de persoane. Cert e că pe la 16 ani a început să scape de sub control, mai ales din cauza războiului din Vietnam, care o afecta foarte mult. Iar această ură s-a concretizat într-un final, într-o bombă pe care a pus-o la magazinul universal din oraș și care a omorât un medic apreciat.
Lucrurile au luat-o pe alt făgaș începând de aici. Ea a devenit o fugară, iar Suedezul s-a învinovățit zi de zi pentru ceea ce s-a întâmplat, neîncetând să o caute. Persoane dubioase precum Rita Cohen, presupusă prietenă a lui Merry, îi chinuiau și-l umileau cu informații greșite. Au trebuit cinci ani să se regăsească cei doi. Acum Merry renunțase la violență și devenise o jainistă (nespălându-se, mâncând foarte puțin, iubind insectele, animale, oamenii fără să ceară nimic în schimb). Dar nu înainte de a trece printr-o viață incredibilă pentru o adolescentă, făcând parte din grupurile de copii de părinți bogați care au început să se revolte împotriva țării și a părinților, distrugând clădiri, omorând oameni. Nu înainte ca să mai omoare, la rândul său, trei oameni și să fie violată de două ori. Deși Suedezul a făcut mult bine, așa fiindu-i firea, n-a avut parte de o viață cu mult mai fericită decât a fiicei.
Philip Roth este un autor senzațional care a reușit să prezinte mai multe conflicte în aceeași carte: a războiului din Vietnam și a revoltelor din America, a problemelor dintre negrii și albi, a problemelor dintre evrei și creștini, a problemelor dintre copiii bogați și părinții lor, a conflictului lui Dawn: povara unui titlu de Miss care te urmărește toată viața, a muncii făcute bine și a celei făcute prost (vezi produsele din China) etc. Toate aceste probleme și multe altele sunt expuse în detaliu de către autorul american. O carte extraordinară care cere răbdare și o minte deschisă.
”O creație excepțională – spirituală, furioasă, dureroasă, pătrunzătoare, scrisă cu o virtuozitate copleșitoare”, notează Sunday Times (coperta IV).
Emilia Zăinel
Cartea poate fi cumparata si online, cu reducere, de la elefant, sau (transport gratuit).
