C.G. Jung – Amintiri, vise, reflecții, trad. Daniela Ștefănescu, ed. Humanitas, 2001 / reeditare 2013.
”Amintiri, vise, reflecții” au fost consemnate și editate de către Aniela Jaffe. Jung povestește aici toată viața lui. De la anii copilăriei până la anii de studenție și ajungând la întâlnirea cu Freud, apoi până la perioada când a fost spitalizat, construirea turnului sau viziunile și visele pe care le-a experimentat. Este o carte pe care am citit-o și savurat-o cu mare drag. Mi-a plăcut foarte mult datorită sincerității autorului și trăirilor pe care a ales să le împărtășească împreună cu noi. Dar și pentru că mă simt apropiată de psihologia lui Jung și atunci toate aceste dezvăluiri despre interpretarea viselor și despre relația cu inconștientul m-au făcut foarte curioasă.
De asemenea, Jung vorbește despre nenumărate ”coincidențe” care i s-au întâmplat, coincidențe în care eu cred și le acord o atenție importantă în viața de zi cu zi. Poate sunt persoane care nu cred că repetiția unor numere, simbolurile, repetiția unor vise sau conexiunea inexplicabilă cu persoane de la depărtare nu ar avea o semnificația aparte, dar citindu-l pe Jung m-a ajutat să înțeleg mult mai bine aceste lucruri, aparent inexplicabile. Spre exemplu, el a experimentat sincronicitatea (coincidență sau corespondență plină de sens între un fenomen psihic sau fizic fără legătură cauzală sau vise; viziuni asemănătoare ce au loc în același timp, în locuri diferite ) de mai multe ori, un caz care mi-a rămas în minte fiind un vis al lui Jung care anunța moartea unui prieten de-al său (murise în timp ce Jung visa prin aceeași modalitate: Jung a avut o durere la ceafă, prietenul său se împușcase în cap).
Mai sunt și alte exemple de coincidențe sau vise care l-au ajutat să ia decizii, precum înscrierea la specializare. Jung nu era interesat de psihiatrie până când a dat de o cartea a lui Krafft –Ebing – Manual de psihiatrie, iar ”Cuvântul înainte” l-a convins ce să facă mai departe. Sunt multe situații de acest gen.
Vorbește despre cărțile sau autorii care l-au influențat foarte mult: ”după cum Faust mi-a deschis o ușă, Zarahustra mi-a închis una, și a făcut-o cu violență și pentru timp îndelungat”. Face cunoscută lumea celor două personalități ale sale, nr. 1 și nr. 2.
În capitulul ”Freud” găsim explicată relației dintre acesta și el, până la ruptura decisivă. Jung a avut o mare admirație pentru Freud, văzându-l ca un tată. Drumurile lor au mers până la un punct, când Jung și-a dat seama că unele concepții de ale sale nu corespund cu ale lui Freud și că nu va putea fi (așa cum credea și spera Freud) urmașul lui Freud. ”Cînd am ajuns în lucrarea mea ”Transformări și simboluri ale libidoului” către final, la capitolul despre ”Sacrificiu”, am știut dinainte că mă va costa prietenia cu Freud”. Și l-a costat.
Jung povestește despre opera sa, cum a fost creată și în ce condiții; despre călătoriile sale care au avut un rol foarte important în viața lui, cunoscând oameni și culturi interesante și îmbogățindu-se cu informații foarte utile. Este foarte frumos și emoționant capitolul despre internarea în spital, unde timp de trei săptămâni a avut viziuni, iar când revenea la realitate totul i se părea anost și urât. Momente de mare importanță care i-au schimbat viața și l-au ajutat să-și scrie opera. Cum spune el, unele dintre cele mai importante cărți le-a scris după infarct.
Legătura cu familia, cu soția, cu lumea, cu Dumnezeu, dar mai ales cu el însuși este dezvăluită aici, în această carte minunată. La final găsim și câteva scrisori către soția sa, Emma Rauschenbach, către prieteni, mai sunt și ceva completări și o istorie a familiei lui Jung realizată de Aniela Jaffe. Este o carte savuroasă pe care o recomand cu mare drag.
Emilia Zăinel
Cumpara cartea cu reducere de aici.
