La Editura Paladin a apărut de curând celebra distopie semnată de Ray Bradbury, Fahrenheit 451. Este vorba de o ediţie aniversară, apărută la 60 de ani de la ediţia originală şi la 50 de ani de la apariţia primei ediţii în limba română.
După cum o spune şi titlul, căci cele 451 de grade Fahrenheit se referă la temperatura la care arde hârtia, romanul spune povestea unui viitor în care pompierii nu mai sunt cei care sting focul, ci aceia care ard casele în care locuiesc oameni care continuă să posede cărţi. În această societate a viitorului, singura aspiraţie a locuitorilor ţării în care are loc acţiunea este aceea de a fi fericiţi. Iar cum lectura te pune pe gânduri şi poate genera chiar dispute, a fost interzisă. Sportul, condusul maşinilor în foarte mare viteză şi conversaţiile cu „familia” din televizor au luat locul acestei îndeletniciri periculoase. Cei care insistă să păstreze cărţi sunt forţaţi să asiste la momentul în care pompierii le ard casa, iar, după aceea, sunt arestaţi.
Deşi cititorului îi este foarte uşor să sesizeze inclusiv acel plan al romanului în care se aduce o critică statului şi sistemului politic, în mai multe interviuri pe care le-a dat în momentul apariţiei romanului, Ray Bradbury a respins această interpretare, spunând că el face, de fapt, o critică a mass-media şi a importanţei pe care televiziunea a început să o aibă în societatea modernă.
Interpretările pot fi chiar mai numeroase, căci, în momentul în care Guy Montag, eroul volumului, discută cu şeful său despre importanţa cărţilor şi despre sacrificiile pe care oamenii le fac pentru a rămâne în posesia lor, în ciuda pedepselor care îi ameninţă, este adusă în discuţie inclusiv problema minorităţilor. Argumentul şefului pompierilor este acela că decizia de a renunţa la cărţi nu a fost luată doar din pricina faptului că lectura este cronofagă şi generatoare de nostalgii inexplicabile şi dăunătoare pentru sănătatea individului, dar şi din cauza faptului că, prin alegerea unui anumit tip de personaje şi de întâmplări, cărţile sunt incorecte din punct de vedere politic, aducându-le prejudicii de imagine minorităţilor.
De asemenea, un alt moment critic al volumului este acela în care Montag conştientizează că nu ştie să asculte şi să privească lumea din jurul lui. Fiind educat în spiritul societăţii în care trăieşte, el a uitat de bucuria simplă de a-ţi ridica ochii spre cer. Are însă norocul ca, într-o seară, în timp ce se întorcea de la serviciu, să se întâlnească pe stradă cu una dintre vecinele sale, o adolescentă atipică, considerată periculoasă pentru binele respectivei societăţi, care îi atrage atenţia asupra micilor bucurii.
Tânăra vecina a lui Montag are un rol esenţial în evoluţia bărbatului, căci, din momentul în care, la îndemnul ei, Guy ridică ochii spre cer, întreaga sa viaţă se schimbă, iar romanul începe să se dezvolte într-o nouă direcţie, dintre cele mai surprinzătoare.
Fahrenheit 451 este un roman care merită citit nu numai pentru că aduce în discuţie o problemă gravă a societăţii, care afectează chiar lumea în care trăim, din acest punct de vedere Bradbury dovedindu-se a fi un vizionar, ci şi pentru că este o lectură extrem de plăcută, autorul dovedindu-se a fi un adevărat plastician al cuvintelor.
Recenzie scrisa de Evelina Bidea
