fbpx
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!

Frământări antice (recenzie la cartea ”Ca o apă care curge”, de Marguerite Yourcenar)

ca-o-apa-care-curgeCa o apă care curge – Marguerite Yourcenar, trad. Laurențiu Zoicaș, ed. Polirom, 2012

Cumpara cartea cu reducere si transport gratuit de la libris sau de la eMAG

Marguerite Yourcenar (1903-1987) s-a născut în Belgia, dar a trăit în Franța. Este cunoscută pentru scriitura sa excepțională, Memoriile lui Hadrian fiind una dintre cele mai apreciate romane ale sale. De asemenea, ea a fost și prima femeie care a intrat în Academia Franceză în 1980, doi ani mai târziu devenind membră a Academiei de Arte și Litere. A câștigat: Premiul Academiei Franceze, Premiul Femina, Premiul Erasmus etc.

Ca o apă care curge a apărut în 1982. În ediția de față de la Polirom Top 10+, găsim o postfață de Laurent Rossion unde aflăm istoria cărții, dar și o scurtă trecere în revistă a celor mai importante evenimente din viața autoarei.

Volumul cuprinde trei nuvele: „Anna Soros”, „Un om obscur” şi „O dimineaţă frumoasă” unde trăirile protagoniștilor din timpuri vechi (Franța și Italia secolului al XVI-lea, Olanda secolului XVII-lea și Amsterdamul vechi plin de trupe ambulante de teatru) ne sunt aduse în contemporaneitate atât de reale și triste, dar totuși în decoruri pe care le mai vedem doar în filmele despre secole apuse.

„Anna Soros” este povestea incestului fraților Anna și Miguel, o dragoste ce se dezvoltă după ce mama lor, donna Valentina moare. Pare că soarta acestora este nefastă încă de la naștere, cu un tată rece, care și-a ascuns mult timp soția, frumoasa Valentina, de ochii lumii. Ea reușește să trăiască în pace cu cei doi copii, Anna și Miguel. Dar parcursul lucrurilor se schimbă, primul semn rău fiind atunci când el întâlnește o țărancă misterioasă: ”De abia atunci i se păru lui Miguel că liniștea locului era plină de foșnet, de freamăt, de viermuială; iarba colcăia de tot soiul de jivine veninoase. Aici forfoteau furnici; dincolo, niște păianjeni își țeseau pânza între doi stîlpi de piatră. Și pământul scînteia de o puzderie de ochi galbeni, ca ochii fetei aceleia” (p. 14).

După moartea mamei, cei doi dezvoltă sentimente de iubire, dar fără a le recunoaște. Încearcă să se țină departe unul de altul. Se transformă radical, din toate punctele de vedere, ajungând până la a realiza pe deplin ceea ce se întâmplă cu adevărat.

”Anna se prăbușise pe un scaun. Strigătul pe care-l auzise îi răsuna încă în urechi; îi veniră în minte crîmpeie din povestiri din Sfînta Scriptură; deși știa peste ce va da, luă Biblia donnei Valentina și o deschise la semn, la pasajul în care Amnon își siluiește sora, pe Tamara” (p. 37)

Dar fericirea le este străină celor doi frați, un viitor sumbru așteptându-i.

„Un om obscur” este Nathanael, povestea lui fiind foarte intensă, dramatică, mișcătoare. Cu toate că prezența acestuia în societate este ignorată, trăirile îi sunt intense. Nici el nu este departe de dramă, reușind, totuși, să supraviețuiască prin acceptarea a tot ceea ce i s-a dat, fie bun, fie rău. În carte este prezentat ca un om cu o soartă nefericită, dar eu l-am văzut ca pe un erou tragic. Mi-l imaginez erou fiindcă, în ciuda răutății, lașității și lăcomiei societății Olandei secolului al XVII-lea, el trece prin toate acestea fără a cere nicio răsplată (sufletească). Doar durerea trupului îl poate învinge.

În cea de-a treia nuvelă aflăm despre micul Lazarus care, peste noapte, hotărăște să-și schimbe soarta. Sau soarta bate la ușa lui. Lucrând în casa unei matroane și făcând diferite comisioane pentru ea, nepoatelor acesteia și clienților care veneau zi de zi, Lazarus se împrietenește cu un chiriaș mai neobișnuit care locuiește în aceeași casă. Un bătrân actor ce-l învață actorie, Shakespeare fiind unul din favoriții său.”Micul Lazarus era fără de margini – și în zadar zîmbea prietenos spre chipul ce-l privea din ciobul de oglindă prins între două grinzi: nu avea chip, ci mii și mii de chipuri” (p. 192).

Este prima carte pe care o citesc de Marguerite Yourcenar. Îmi place stilul ei și cred că voi continua să citesc operele ei, începând cu Memoriile lui Hadrian.

Emilia Zăinel

Emilia Zainel
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Reducerile zilei. 17 octombrie 2014

Next Article

Concurs de weekend pe pagina noastra de facebook

Related Posts

Total
0
Share