Romanul fantastic, pentru care publicul contemporan pare să aibă o apetenţă specială, are un reprezentant to mai renumit în Kurt Vonnegut, care şi-a pus întrebarea ce va fi cu rasa umană peste un milion de ani. Oare vor mai reflecta oamenii de atunci faptul că au avut şansa unui creier mai mare cândva? Autorul a şi încercat un răspuns literar, în Galapagos.
O croazieră spre insula cu acelaşi nume reuneşte ca într-o Arcă a lui Noe personaje care mai de care mai bizare, înghesuite într-un spaţiu dat cu tot cu apucăturile lor, cu istoriile lor, cu experienţele lor. O figură aparte face Leon Trout, care a fost spirit timp de un mileniu şi se află în postura specială de cronicar al milionului de ani, cu toate evoluţiile lui. Astfel, în 1986 o pandemie a determinat infertilitatea tuturor femeilor, iar supravieţuirea speciei este garantată doar de cei 10 oameni de pe Galapagos, aflaţi la distanţă de boală. Este meritul lui Vonnegut faptul că ţine cititorul cu sufletul la gură descriind nu doar haosul mondial care a dus la acest deznodământ, ci şi cursa personajelor spre salvarea oferită de vasul de croazieră.
Odată ajunşi pe insulă după peripeţii care cu siguranţă vor face deliciul şi suspansul cititorului, văduva Mary Hepburn le „însămânţează” pe femeile fertile cu lichidul seminal al iubitului ei, căpitanul Adolf von Kleist şi, timp de secole, aceşti urmaşi sunt singurii supravieţuitori umani ai planetei. Evoluaţi strict pentru acel mediu, humanoizii astfel rezultaţi sunt simpli, păroşi, adaptaţi doar pentru pescuit şi, bineînţeles, cu creierul mic necesar acestor activităţi primitive.
Trout îi portretizează pe descendenţii rasei umane ca pe nişte fericiţi tocmai pentru că nu construiesc, nu folosesc unelte şi mai ales nu-şi pun întrebări. Se vede treaba că autorul aruncă în joc ideea provocatoare că pusul întrebărilor în forul interior al omului şi apoi în exterior i-a adus numai belele şi în final aproape extincţia. Pentru că tocmai despre asta este vorba în organizarea iniţială a croazierei: despre fuga omului supraevoluat din calea efectelor devastatoare ale evoluţiei lui spectaculoase. Restartul rasei umane imaginate de Vonnegut şi limitate la mediu vădeşte, în timp, că gânditul fusese ceva foarte periculos cândva…
Misiunea lui Trout, care nu putuse trece în lumea de dincolo atunci când murise pentru că era prea curios în legătură cu evoluţia umanităţii, s-a încheiat. A văzut totul… culmea evoluţiei, nenorocirile generate de ea şi care periclitează însăşi existenţa speciei… mai bine în Galapagos, cu blană şi aripioare, cum o fi, dar în viaţă… Şi din nou Vonnegut a încălcat toate regulile şi a întors pe dos literatura prezentului, nu doar prin imaginaţia surprinzătoare, ci şi prin abilitatea de a spune atât de multe în fraze atât de scurte.
Romanul Galapagos, de Kurt Vonnegut poate fi cumpărat cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.
