Alain Robbe-Grillet este este unul dintre „fondatorii” curentului literar care îşi propune să-l scoată pe cititor din postura de consumator de carte şi să-l introducă în cea de parte activă a naraţiunii. Mişcarea „noul roman” vrea să se desprindă astfel de reperele literaturii de secol XIX şi aduce în scenă un lector interactiv, care reconstruieşte povestea, pentru că nu i se mai dau „pe tavă” emoţii, comentariile autorului, iluziile şi romanţările care făceau epocă în scrierile din alt timp; romanul nou este aşadar foarte jurnalistic, pe de o parte, cu descrieri detaliate, explicite, uneori repetitive, iar pe de altă parte se joacă cu timpul şi spaţiul în maniere care solicită imaginaţia cititorului la maximum. Pe aceste coordonate defilează Gelozia, care sfidează alegoria, simbolul şi înţelesurile… subînţelese. În schimb, se concentrează pe derularea aproape cinematografică a evenimentelor care alcătuiesc povestea şi, de ce nu, pe o obiectivitate de la care nu se abate cu nicio slovă.
În primul rând, se observă că naratorul este absent şi se mişcă în carte la persoana a treia. Este un soţ gelos care observă în tăcere – şi oarecum voalat, prin vitralii – interacţiunile soţiei (numită A) cu un vecin, Franck. Prezenţa povestitorului este semnalată doar prin locul de la masă sau numărul de scaune de pe verandă. Suspicios din cale afară pe consoartă şi pe cel de alături, studiază şi îşi repetă sieşi la nesfârşit toate elementele care l-ar putea duce la concluzia că cei doi ar avea o aventură. Creează atâtea scenarii, încât până la urmă îi devine imposibil să discearnă adevărul de emanaţiile propriei viziuni.
Dacă se spune că „iadul cel mai îngrozitor este chiar mintea omului”, ei bine, Robbe-Grillet demonstrează că scopul pentru care ai pornit să studiezi în infinite detalii o situaţie poate să nu fie atins atunci când depăşeşti limita. Naratorul ajunge chiar să se depărteze de scopul său şi să dorească să-şi demonstreze că este el însuşi obiectiv. Deturnare cu încărcătură majoră, întrucât avem de-a face cu o minte subiectivă care încearcă să ajungă la o concluzie obiectivă: „Ea îl salută cu aerul acela senin al cuiva care a dormit bine şi s-a trezit în bună dispoziţie; sau al cuiva care preferă să nu arate ce gândeşte – dacă gândeşte – şi flutură acelaşi zâmbet, din principiu; acelaşi surâs care poate fi interpretat ca superficialitate sau ca afecţiune sau ca absenţa totală a oricărui sentiment”. Aceasta este descrierea unui moment în care soţia naratorului îşi salută vecinul…
„Când mă gândesc la mine însumi, simt că aş fi format din fragmente cu amintiri din copilărie, personaje de care sunt legat foarte strâns şi chiar eroi ai literaturii universale despre care simt că aş fi conectat prin legături de familie; Stavrogin sau Doamna Bovary sunt înrudiţi cu mine exact ca bunicul sau mătuşa”, spune Robbe-Grillet.
Cartea Gelozia, de Alain Robbe-Grillet poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.
