Gog, de Giovanni Papini
De ce poate fi o satiră lansată în 1931 o carte pe placul multora? Pentru că mustește de un umor atât de tipic umanității, încât este perfect valabil și azi.
Un american extrem de bogat și cât se poate de excentric pe nume Goggins se află într-o casă de nebuni și întâmplarea face să-i predea autorului aflat în vizită la o cunoștință un teanc de hârtii. Papini nu știe dacă să ia în serios „oferta”, întrucât vine de la un om care a început prin a munci „necalificat” pe un vas de croazieră și a ajuns milionar înainte de Primul Război Mondial printr-o serie de speculații de tot felul.

- Carte publicata in 2012 la Editura Polirom
- Numar pagini: 272
- ISBN: 978-973-46-3200-8
Rămas cu apelativul Gog, „era un monstru cam de vreo cincizeci de ani, îmbrăcat în verde deschis. Înalt, dar rău făcut. N-avea un fir de păr pe cap: nici păr, nici sprâncene, nici mustăți, nici barbă”. Este, așadar, un îmbogățit ciudat care la un moment dat a decis să iasă din afaceri și să se distreze cutreierând lumea. Timp în care a făcut și o serie de „interviuri” cu „nume grele” ale epocii, printre care Freud, Edison, Einstein, Henry Ford, H. G. Wells, George Bernard Shaw sau Lenin. Le-a înregistrat „gândurile” și vrea să le redea posterității. Papini ezită să numească aceste documente „o carte de memorii și nici atât o operă de artă”, dar le ia totuși în considerare ca „având o anume contribuție la studiul umanității”. Au fost aceste interviuri reale? Cine știe? Dacă îl luăm de pildă pe Lenin, se prea poate: „Ambiția mea este să transform Rusia într-o mare pușcărie… Am putea atunci să-i ucidem pe toți țăranii, ca fiind nefolositori. Ori se vor transforma în muncitori, ori vor pieri”.
„Cartea” lui Goggins include și alte „tablouri”, din multe porturi pe care le vizitase de-a lungul călătoriei sale, de data aceasta ale unor oameni dintre cei mai bizari și ale unor locuri dintre cele mai ciudate. Un poet spune că va revoluționa poezia prin încorporarea vocabularului întregii lumi; alt „artist” sculptează în… fum, iar lucrările, firește, dispar în secunda următoare „creării” lor; în Amsterdam există un magazin care are toate produsele din rămășițe umane – „scrumiere din oasele degetelor, coliere din vertebre”…
„Mi-e teamă că m-am înșelat asupra lumii. Nu-i destul loc pentru mine. Ori poate că m-am înșelat asupra secolului. Adevărații mei contemporani au murit de milenii sau trebuie să se nască de acum înainte”, conchide Papini.
Cum ți s-a părut?
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.
Mai citește
Cărți noi și fragmente Cele mai bune romane fantastice. Un top alcătuit de experți
Cărți noi și fragmente Maeștrii spionajului. Cum influențează directorii CIA istoria și viitorul, de Chris Whipple (Editura Litera, 2024)
Cărți noi și fragmente 








