În Australia există premiul “Doug Moran”, în valoare de 150.000 de dolari, care se acordă pentru cel mai bun portret. Aflat la cea de-a 25-a ediţie, acesta este cel mai mare premiu naţional destinat artelor. Din 1.000 de picturi înscrise anul acesta, a câştigat portretul lui Nigel Milsom, un artist foarte apreciat în ţara-continent. Numai că Milsom se află în închisoare (pentru 2 ani şi jumătate) ca urmare a unui jaf armat sub influenţa drogurilor. Pictorul a ajuns după gratii după ce, împreună cu dealerul său de droguri, amândoi într-o stare foarte “high”, au atacat şi au luat ostatic un vânzător, ameninţându-l cu moartea. Mai târziu, Milsom şi-a cerut iertare în faţa instanţei, spunând că nu ştie ce s-a întâmplat atunci, că, de fapt, el îşi aminteşte doar că voia să cumpere nişte gogoşi.
Creaţia sa este, evident, una deosebită, nici nu trebuie să fii mare priceput într-ale artei ca să îţi dai seama de asta. Mai importantă decât acest lucru, inedit oricum, este declaraţia lui Ben Quilty, preşedintelui juriului, juriu care a trebuit să aprecieze operele nesemnate. El a spus: „am recunoscut lucrarea ca fiind a lui Milsom. Am judecat pictura, nu pe el”.
Ce s-ar fi întâmplat în România în acest caz? Cam ce terfeleală şi-ar fi luat artistul, la grămadă cu opera lui, pe la toate televiziunile private, pline de neica-nimeni gata să comenteze orice, inclusiv pictură contemporană? Ca să nu mai spunem de curajul fantastic avut de preşedintele juriului când a mărturisit cu alte cuvinte: “da, prieteni, ştiam că dăm premiul cel mare unui puşcariaş, dar el era singurul care îl merita dintre toţi cei 1.000 de concurenţi”.
Mai sunt câteva detalii importante de adăugat aici: Nigel Milsom a fost la prima încălcare a legii de acest gen, iar cu puţin timp în urmă de atac îşi pierduse doi oameni apropiaţi: mentorul şi sora.
Lecţia australienilor e simplă: să judecăm Arta şi nu Artistul.
Liviu Drugă
Sursa articol: http://www.smh.com.au
