Iar Marele Premiu merge la… un puşcăriaş. Pentru că îl merită.

 

În Australia există premiul “Doug Moran”, în valoare de 150.000 de dolari, care se acordă pentru cel mai bun portret. Aflat la cea de-a 25-a ediţie, acesta este cel mai mare premiu naţional destinat artelor. Din 1.000 de picturi înscrise anul acesta, a câştigat portretul lui Nigel Milsom, un artist foarte apreciat în ţara-continent. Numai că Milsom se află în închisoare (pentru 2 ani şi jumătate) ca urmare a unui jaf armat sub influenţa drogurilor. Pictorul a ajuns după gratii după ce, împreună cu dealerul său de droguri, amândoi într-o stare foarte “high”, au atacat şi au luat ostatic un vânzător, ameninţându-l cu moartea. Mai târziu, Milsom şi-a cerut iertare în faţa instanţei, spunând că nu ştie ce s-a întâmplat atunci, că, de fapt, el îşi aminteşte doar că voia să cumpere nişte gogoşi.

Creaţia sa este, evident, una deosebită, nici nu trebuie să fii mare priceput într-ale artei ca să îţi dai seama de asta. Mai importantă decât acest lucru, inedit oricum, este declaraţia lui Ben Quilty, preşedintelui juriului, juriu care a trebuit să aprecieze operele nesemnate. El a spus: „am recunoscut lucrarea ca fiind a lui Milsom. Am judecat pictura, nu pe el”.

Ce s-ar fi întâmplat în România în acest caz? Cam ce terfeleală şi-ar fi luat artistul, la grămadă cu opera lui, pe la toate televiziunile private, pline de neica-nimeni gata să comenteze orice, inclusiv pictură contemporană? Ca să nu mai spunem de curajul fantastic avut de preşedintele juriului când a mărturisit cu alte cuvinte: “da, prieteni, ştiam că dăm premiul cel mare unui puşcariaş, dar el era singurul care îl merita dintre toţi cei 1.000 de concurenţi”.

Mai sunt câteva detalii importante de adăugat aici: Nigel Milsom a fost la prima încălcare a legii de acest gen, iar cu puţin timp în urmă de atac îşi pierduse doi oameni apropiaţi: mentorul şi sora.

Lecţia australienilor e simplă: să judecăm Arta şi nu Artistul.

Liviu Drugă

Sursa articol: http://www.smh.com.au