Avem în faţă o altă capodoperă a părintelui Fraţilor Karamazov sau a celui care a imaginat Crimă şi pedeapsă? Unii spun că Idiotul intră în această categorie, alţii că este doar o carte simbol pentru Dostoievski însuşi şi comoara de literatură pe care o avea „la purtător”. Ambele tabere au argumente.
Idiotul este în primul rând o poveste densă prin dramatism. O demonstrează notele care au stat la baza romanului, în care personajul este un prinţ demonic şi orgolios, care îşi violează sora adoptivă, incendiază şi comite crimă conjugală.
Romanul este scris în forţă şi debordează de o întunecată energie. Se remarcă apoi balansul între complot, religie şi politică. Povestea fiind despre încleştarea cu moartea şi rolul pe care îl joacă pasiunea în acest tablou, personajele se iau la o nesfârşită trântă cu cele două. Aici intră în scenă însăşi lupta lui Dostoievski cu ideea finalului – romanul este aproape o tortură, similar cu ceea ce trăia scriitorul în viaţa personală. Era, pe de o parte, un creştin convins, iar pe de alta, moartea fiicei sale era de neîndurat, făcându-l să cocheteze cu sinuciderea. Cum a reuşit totuşi să scoată la iveală prototipul personajului de o frumuseţe interioară complet nepotrivită cu lumea exterioară?
Prinţul Mişkin este descendent de cea mai nobilă sorginte, este tânăr şi frumos, dar epileptic. Îl întâlneşte pe Rogozin, exponent al clasei mijlocii, care are toată pasiunea ce lui îi lipseşte (în special când vine vorba despre femei…). Cu averea recent moştenită, Rogozin se direcţionează spre obiectul dorinţei lui: frumoasa Nastasia Filipovna, care este „promisă” altcuiva. Interesant este momentul în care prinţul vede o fotografie a femeii; întrebat dacă Rogozin ar trebui s-o ia de nevastă, Mişkin răspunde că da, „dar ar trebui s-o ucidă după o săptămână”…
Odată intrată în scenă femeia, se porneşte vâltoarea pasiunilor. La rândul ei, frumoasa este conştientă de iubirea pură a lui Mişkin pentru ea şi în acelaşi timp atrasă ca fluturele la lampă de patima lui Rogozin. Banii devin elementul principal al târguielii pentru graţiile doamnei – Rogozin pune pe masă 100.000 de ruble, cel căruia îi este promisă nu reuşeşte să vină în întâmpinare şi hop şi Mişkin, cu sentimentele lui candide! Femeia alege în cele din urmă forţa financiară şi pleacă cu Rogozin, dar Mişkin îi urmează. Şi tortura continuă, cu fiecare dintre cei doi bărbaţi bănuind că femeia îl preferă în secret pe celălalt.
Cum ajunge Filipovna logodită cu Mişkin, apoi aleargă spre Rogozin strigându-i să fugă împreună aflaţi citind şi mai ales simţind capodopera Idiotul, bazată pe ideea centrală că oamenilor buni li se întâmplă mai mereu lucrurile cele mai rele şi în general sunt consideraţi… nişte idioţi.
Romanul Idiotul, de F.M. Dostoievski poate fi cumpărat cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.
