fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Ispitele vieții (recenzie la cartea “O mie și una de nopți și zile”, de Naghib Mahfuz)

o-mie-si-una-de-nopti-si-zileO mie și una de nopți și zile – Naghib Mahfuz, trad. Mihai Pătru, ed. Humanitas, 2010

Cartea poate fi cumparata cu reducere de la elefant sau cu reducere si transport gratuit de la libris.

Probabil că v-am obișnuit cu Mahfuz până acum. Dacă nu, vedeți recenziile la Băieții de pe strada noastră și Rhadopis din Nubia. Naghib Mahfuz a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1988. Un scriitor remarcabil, puteți citi cu încredere cărțile de mai sus, dar nici O mie și una de nopți și zile nu este mai prejos.

Povestea începe în a 1002-a zi, deci prima noapte când Șeherezada nu-l mai încântă pe sultanul Șahriyar cu poveștile sale. Atunci acesta anunță că o va lua de soție dar, oare, va renunța și la vărsarea de sânge?

Calea este lungă și sultanul, așa cum nu ne-am aștepta, începe să se căiască. Dar povestea nu este numai despre el. Dincolo de palat, pe străzile prăfuite, oamenii trăiesc drame din cauza slăbăciunilor pe care ni le-a dat Dumnezeu. Sunt ”ajutați” și de spiritele orașului, Qamqam și Sinjam care intervin în viața unor oameni, dar pentru a le testea credința.

Cei care le fac rău și se joacă cu ei sunt spiritele rele Sakhrabut și Zarmabaha, în a căror vrajă cad mulți nefericiți.

Cafeneaua Emirilor este locul unde oamenii de seamă se întâlnesc pentru a-și petrece serile povestindu-și faptele și întâmplările zilei. Centrul, dacă pot spune așa. Însă miezul se schimbă mereu fiindcă funcțiile de ispravnic, ajutorul lui și aga sunt cele mai nefericite și adesea cei care ajung să fie așa ceva sunt dați jos sau omorâți.

Arta împletirii poveștilor este specialitatea scriitorului egiptean, așa cum ne-am obișnuit din Băieții de pe strada noastră. Mahfuz este un maestru al împletirii firelor oamenilor, un păpușar foarte priceput care pare foarte autentic, ca și cum personajele acestea ar exista în realitate și soarta lor s-ar petrece exact așa cum o citim.

Un alt punct forte la scriitura lui Mahfuz este psihologia personajelor. Ajungem să le cunoaștem intim, să le simțim slăbăciunile, să le deplângem destinul, să-i înțelegem foarte bine fiindcă ceea ce ei fac, toate acele greșeli – de ele suntem pasibili și noi. Aici îmi vine în minte, ca un exemplu din romanul de față, o întâmplare când unul dintre protagoniști primește de la un spirit rău, deghizat în om, o tichie care te face invizibil. Voi ce ați face dacă ați primi așa ceva? Ați accepta-o, ați folosi-o în scopuri bune?

Problemele personajelor sunt păcatele pe care sunt nevoiți să le tragă atunci când sunt puși la încercare și trebuie să-și dovedească credința în Dumnezeu. Când au șansa să facă bine, dar lăcomia, invidia, ura, dorința puterii le distrug orice urmă de umanitate. Când plătesc cu capul pentru ceea ce au făcut, regretul și căința apar în toate cazurile.

Mulți s-au prăpădit, răpiți de moarte, spuse Hasan spițerul. Mulți s-au născut, dar nu s-au bucurat de viață. Unii s-au prăbușit, iar alții s-au ridicat din adâncuri. Unii s-au îmbogățit după ce au răbdat de foame, alții au ajuns să cerșească după ce au avut parte de măreție. Unele dintre cele mai bune și cele mai rele duhuri au ajuns la noi în oraș.” (p. 221) îl pune la curent pe Sindbad, plecat din oraș mulți ani, prietenul său Hasan.

Când acesta se duce să-i povestească șeicului prin câte a trecut, Sindbad primește un răspuns plin de înțelepciune, așa cum obișnuia cel dintâi să dea pentru cine-l asculta:

”- Să știi, spuse șeicul, că tu nu vei atinge înțelepciunea celor drepți până nu depășești șase piedici. Prima dintre ele este să închizi ușa traiului îndestulător și să o deschizi pe cea a greutăților. A doua este să închizi ușa gloriei și să o deschizi pe cea a vieții umile. A treia este să închizi ușa odihnei și să o deschizi pe cea a trudei. A patra este să închizi ușa somnului și să o deschizi pe cea a veghei. A cincea este să închizi ușa bogăției și să o deschizi pe cea a sărăciei. Și a șasea este să închizi ușa nădejdii și ă o deschizi pe cea dincolo de care se află moartea” (p.233)

Cine ar putea trăi așa? Cine ar fi gata să renunțe la ce are mai de preț (aparent) pentru a se căi, să-și schimbe stilul de viață, să dăruiască? Poveștile din carte sunt frumoase pentru că le citim și nu ne fac niciun rău fizic. Dar par atât de reale că, dacă s-ar întâmpla în realitate, noi am deveni protagoniști, fiindcă răutatea și lăcomia pune stăpânire acum pe lume.

Să nu închei într-o notă dramatică, O mie și una de nopți și zile oferă atât povești de gust, cât și lecții de viață din care e bine să extragem lucrurile bune.

Emilia Zăinel

bogdan
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Luni, 6 octombrie, impreuna cu Jurnalul National primiti volumul "Napoleon Bonaparte"

Next Article

Promotii de week-end la Nemira. Reduceri de pana la 60%

Related Posts

Total
0
Share