A existat în România comunistă un fenomen care stârnind empatie după zeci de ani nu poate fi catalogat ca „nostalgie”: Cenaclul Flacăra. Cei care l-am frecventat, mai mult sau mai puțin conștienți de complexitatea lui, cântam și recitam într-o atmosferă cu nimic mai prejos decât celebrul actual Untold. Cartea lui Vali Șerban, confesiune din interiorul acestui fenomen, nu-și propune să îi facă pe contemporanii fostului Cenaclu să fie „yesmen”, nici pe generația tânără să-și facă vreo idee falsă, în marginile înguste ale unei etichete, despre ce i-a animat pe părinții lor și i-a făcut să cutreiere țara așa cum o fac ei astăzi în urma festivalurilor agreate și la modă. Confesiunea numită Istoria unui vis se autoproclamă dintru început „o poveste subiectivă”. Dar cu nimic inferioară adevărului autorului, din perspectiva implicării unei generații într-o manifestare de masă, chiar controversată, dar cu siguranță de cel mai înalt interes.
Vali Șerban povestește în Istoria unui vis… „Noi locuiam, de fapt, cu toții, într-o foarte frumos colorată menajerie de sticlă, strălucitoare și protectivă, stăpâni și captivi, deopotrivă. Indiferent ce se spunea, se auzea, vedea sau închipui despre noi în exterior, ne cam durea în cot de ideologia la zi. Eram foarte buni actori și reușeam să jucăm cu dibăcie patosul revoluționar și devotamentul de paradă. În momentele de delir ideologic, făceam ceea ce făceau, fără mofturi, alte douăzeci de milioane de români, contemporani cu noi: izbeam convingător cu socialismu-n viitor, cu conducătoru-n genialitate și cu poporu-n fericire…”. Așa era „rebeliunea” numită Cenaclul Flacăra și este extrem de greu astăzi a se emite orice părere, fără ca opinia pro să n-o genereze instant pe cea contra. De fapt, fenomenul era ca și întemeietorul lui… un Adrian Păunescu orgolios dar generos, capabil să detecteze talente uriașe dar dornic să audă mulțimea remurmurând la unison ceea ce tuna la microfon, un puternic al zilei care împingea limitele forței de după titluri deranjante ca „Iubiți-vă pe tunuri”. Era de neocolit și în același timp foarte greu de îndurat. „…Când mă așteptam mai puțin, intervenea încă o sincopă în relațiile mele cu A.P. – sau în relațiile lui cu mine, tot un drac! – și fusesem nevoit să plec de la Cenaclu. Era nedrept, era o toană a boss-ului, dureros plătită de mine, pentru că în 7 iunie, în absența mea, începuseră înregistrările cântecelor pentru album… Adică după ce muncisem cu elan, și peste normă, luni de zile – și eram și în urcare vizibilă – ore întregi pe seară, trăgând la vâsle patriotice și politice, mă trezeam exclus de la ceva atât de așteptat și meritat, pentru ce? (Degeaba mi-a promis apoi patru cântece pe următorul album, a fost o iluzie, pentru că nu s-a mai dat nici în ruptul capului altă aprobare până în vara lui 1985!) Mi-e foarte greu să-mi amintesc acea perioadă, mă simțeam gol și inutil, mai ales după ce prietenii din Cenaclu îmi povestiseră, la revenire, cum răspunsese A.P. insistențelor lor: Lasă-l acasă, să se învețe minte!”.
Așadar, cine intra în hora pornită de această personalitate căreia poporul român „nu i-a dat de capăt” nici azi trebuia să joace tare. Iar Cenaclul Flacăra era un astfel de joc tare, pe cărbuni încinși, cu orice frază riscând să dea foc întregului eșafodaj. La fel de adevărat este că de aici au plecat marii folkului românesc – Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Nicu Alifantis, Victor Socaciu, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă, Ducu Bertzi – printre alții.
Istoria unui vis nu reprezintă o lectură bucolică. Aici erau munți de talent și gropi de amatorism, efuziuni de grup și rivalități de culise, cufere de inspirație și cutii de platitudine. Dar în scenă fermentau germenii care au scos în stradă tineretul în 1989, dacă este să punctăm doar apelul la marii oameni dispăruți ai națiunii în detrimentul omniprezentului dictator din viața reală, de care uitau cu toții pe timpul Cenaclului…Vremurile acelea s-au dus, la fel Adrian Păunescu, Cenaclul și tinerețea multora dintre noi. A rămas, din fericire, un Vali Șerban și anvergura sa incontestabilă să ne dăruiască o carte-eveniment, pentru care toți cei ce am crezut cu adevărat în ceva în timpuri de lecție a istoriei putem să-i mulțumim fără ezitare.
Cartea Istoria unui vis, de Vali Șerban poate fi cumpărată online de la eMAG sau Libris.
