În momentul în care am luat legătura cu invitatul nostru de astăzi pentru a realiza acest interviu, nu am vrut să îi spun Iv cel Naiv. I-am spus Iv cel Misterios, însă îmi dau seama că la fel de bine i se potrivește Iv cel Creativ…Pe Iv posibil să îl urmăriți chiar aici – ivcelnaiv.ro sau poate i-ați citit deja cărțile de poezie sau primul roman apărut recent la Editura Trei, Să nu ne facem de râs în fața furnicilor.
Și la finalul acestei scurte introduceri, aș dori să vă invit să faceți un test grilă scris de Iv cel Naiv (Creativ):
„Îndrăgostit fiind, dacă te tai la braț îți curge
a. un curcubeu
b. o turmă de idei
c. o eprubetă cu secunde
d. un litru de planuri roz
e. o baltă de senzații
f. niciun pic de sange“ (test grilă)
Silvia Filip: Să nu ne facem de râs în fața furnicilor, cea mai recentă carte a ta și prima în proză, este un „thriller naiv”. Iv, se poate spune că ți-ai descoperit vocația atunci când ai început să scrii?
Iv cel Naiv: Cred că se poate spune că scriind am descoperit că îmi place să scriu. A fost un proces lung și greu. Este un proces lung și greu care continuă. Nu încetez să mă descopăr ca scriitor cu fiecare poem, cu fiecare roman sau proză scurtă pe care o scriu. E foarte clar că nu putem descoperi ce ne place fără să încercăm lucruri noi. Nu putem ști cine suntem fără să fim puși de noi înșine în situații noi. E important să avem încredere în noi și în instinctele noastre, să le ascultăm, să le urmăm și să descoperim unde ne duc. Pe mine m-au dus în acest loc frumos în care pot crea lumi cu mintea mea. E frumos aici, aș vrea să rămân.
S.F.: Și de atunci să tot fie vreo 12 ani ( n.r. de când scrii), exact vârsta pe care o are Amanda, eroina romanului tău. Are o semnificație aparte această cifră?
I.c.N.: Bună observație. N-a mai făcut-o nimeni, nici măcar eu. Numărul 12 nu pare a fi semnificativ pentru mine, dar faptul că după 12 ani de când există Iv pe lume apare un roman a cărui eroină are 12 ani nu poate fi o coincidență. Amanda și Iv sunt într-un fel frați, fiind ambii creați de imaginația mea. Ce am aflat acum, odată cu întrebarea ta e că se pare că sunt și gemeni. Hm. Neașteptat.
S.F.: Crezi în numerologie?
I.c.N.: Cred că nimic nu e întâmplător, deci nici numerele, nici felul în care le alegem, nici felul în care ele par a ne alege pe noi. Cred în nevoia extraordinară pe care o are știința de cifre și de numere. Cred în relația pe care o avem zilnic cu acestea. În misterele din spatele unor numere. În felul în care cifrele se închid și se deschid în fața noastră. Cred în ordinea pe care o învățăm de la cifre și numere. Cred că până și iubirea are nevoie de cifre. În faptul că numerele ne pot prezice destinele, nu cred.
S.F.: Ce miracol ai vrea să se întâmple cărților tale?
I.c.N.: Cred că succesul e un animal foarte ciudat. Și sălbatic. Putem face multe pentru a-l influența, dar nu-l vom putea îmblânzi niciodată. În acest context poate că pot invoca miracolul, dar nu în sensul supranaturalului ci în sensul unui fapt extraordinar, a unei conjuncturi favorabile care să împingă poveștile mele spre succes. Adică să ajungă la oameni și să îi ajute să devină mai buni, să îi distreze, să îi schimbe, să îi înțeleagă. În acest sens, în care mi-aș dori ca poveștile mele să atingă sufletele multor oameni, firește că îmi doresc ca ele să treacă de singura graniță pe care o au poveștile, cea a limbii. Cred că, având în vedere lipsa aproape completă de sprijin a acestei nații pentru scriitorii ei, este un miracol când un scriitor român capătă recunoaștere internațională.
S.F.: Ce personaje literare memorabile au pus umărul la determinarea ce te definește astăzi?
I.c.N.: Ivcelnaiv este, într-adevăr, simpatizant al multor personaje literare, dar la nașterea mea ca scriitor au contribuit alți scriitori, nu personajele lor. Citesc prea tehnic cărțile pentru a fi fermecat de personaje și atât. Întotdeauna vreau să înțeleg ce a făcut un personaj să fie ceea ce este. Așa se face că privesc cu admirație minimalismul scriitorilor nordici ca Fredrik Backman și Jonas Jonasson și forța cu care reușesc să creeze mult din puțin, sunt fascinat de felul în care poate păși pe granița fină dintre realitate și ficțiune Haruki Murakami și am învățat mult despre cum se zice o poveste de la Isaac Asimov și Frank Herbert. Aș citi și despre viața banală a gândacilor de bucătărie dacă textul e scris cu umorul lui Bill Bryson, m-aș plimba oricând prin lumile trecutului îndepărtat pictate în detaliu de Mika Waltari și aș zăbovi un veac prin universurile lui Gabriel Garcia Marquez. Mă opresc aici pentru că, de fapt, am învățat câte ceva de la toți ceilalți scriitori și nu-i pot enumera chiar pe toți.
S.F.: În „naivitatea” lui creatoare, ce calități apreciază Iv la oamenii din jurul lui?
I.c.N.: Naivitatea nu este o derogare de la reguli, nu e o edulcorare a realității, nu e o inversarea a scării valorilor. Dimpotrivă. Apreciez (cu toată naivitatea) ceea ce e valoros: sinceritatea, creativitatea, ambiția, echilibrul, răbdarea, umorul. Dar cred că am o apreciere deosebită pentru înțelegere. Dorința oamenilor de a înțelege înainte de a judeca mă sensibilizează într-un fel aparte. Probabil pentru că îmi asta îmi doresc cel mai mult de la mine.
S.F.: Când meditează, în pauze de scris, ce-i trece prin cap lui Iv cel naiv?
I.c.N.: Din nefericire, pauzele mele de la scris literatură trebuie să fie cam lungi. E nevoie să mă întrețin din ceva, scrisul de beletristică nu plătește facturile. Îmi doresc să fiu un tată bun, iar asta cere timp. Iubesc și iubirea are nevoie de timpul ei. Sunt om, deci am tot felul de alte responsabilități și pasiuni. Așa că, atunci când nu scriu, cel mai des sunt tată, iubit, copywriter, călător, fotograf, bucătar, cititor, un dansator foarte slab. Și mă tot gândesc cum să împac cât mai bine toate aceste euri interioare.
S.F.: Ai avut momente în care te-ai simțit foarte singur? Ce ai scris atunci?
I.c.N.: Cred că singurătatea are un branding prost. Când le vorbești oamenilor despre singurătate, cei mai mulți dintre ei fug ca de un meteorit. Singurătatea pare un stigmat. Cred că e un lucru fundamental bun, singurul moment în care putem fi în contact cu noi. Eu sunt singur mereu când scriu. Nu cred că pot scrie altfel. Oricât de înconjurat de oameni, de prieteni sau de familie aș fi, când scriu, reușesc să mă izolez, să mă conectez cu mine, cu gândurile și emoțiile care așteaptă să fie scoase la o plimbare în afara mea. Așa că tot ce am scris, am scris singur fiind. Și atunci nu mă simt niciodată singur, pentru că mă am pe mine, am reușit să mă îmbrățișez la un moment dat în viață și de atunci nu mai pot fi singur în acel sens trist, depresiv, lamentabil.
S.F.: Cum arată lumea în care Iv se simte în largul lui?
I.c.N.: În cea mai plăcută dintre lumile mele cântă muzica încontinuu, în fața ochilor mei e o fereastră mare pe care privesc infinitele tonuri și nuanțe de albastru ale mării și scriu despre ceea ce am trăit când nu sunt în cea mai plăcută dintre lumile mele.
S.F.: În ce proiecte literare ești implicat acum?
I.c.N.: Cel mai important lucru care mi se întâmplă este trecerea de la poezie la proză. Mi-a fost foarte frică să scriu acest prim roman. O frică lungă cât vreo 30 de ani. Acum, că mi-am depășit-o, cred că nu mă voi opri curând. Devenirea mea ca scriitor mă preocupă cel mai mult în aceste zile. Am început deja să schițez următorul roman care va avea ca subiect lupta dintre generații. Va fi un roman naiv de război.
Un interviu realizat de Silvia Filip
Foto: arhiva personală Iv cel Naiv
