Suntem foarte aproape de anul 2020, în care se petrece tot ceea ce vrea să ne arate Carlos Fuentes despre un Mexic devastat. Comploturile politice îngheaţă sângele cititorului, sancţiunile americane sunt disproporţionat de aspre, totul în jur este un coşmar. Se trăieşte imposibil cu comunicaţiile tăiate, ţara întreagă este ca un deşert în această lume globalizată în care să nu comunici este echivalent cu a nu exista. „Tot ce mai avem sunt fumurile de semnalizare ale indienilor Tarahumara”, se plânge Maria del Rosario Galvan, amanta înfocată, de două decenii, cu pretenţii de a face şi desface politica, a ministrului de Interne.
Totul a început cu Guvernul Mexican cerând un preţ mai mare pentru petrol, apoi cu o retragere a trupelor SUA din Columbia. Este un ecou al naţionalizării rezervelor mexicane, din anul 1938, ale cărei efecte Fuentes, pe atunci în vârstă de zece ani, le-a resimţit din plin. Astăzi stau în centrul acestei cărţi de mileniul trei, în care o întreagă „elită” politică se ţine de comploturi şi conspiraţii sub semnul secretomaniei şi al fricii organice de a scrie orice în condiţiile în care comunicaţiile sunt controlate de la Miami. Motivul? Acelaşi de când e lumea: alegerile. În 2024 urmează succesiunea la Preşedinţia Republicii, „jilţul vulturului”, şi totul în jur este haos: greve, rebeliuni ale „zapatiştilor”, lorzi ai drogurilor în acţiune, profitând din plin de anarhie, studenţi înfruntând frontal pericolul masacrelor. Maria are un protejat, pe Nicolas Valdivia, de o descendenţă neclară, dar de o sexualitate foarte evidentă. Menit a fi „buturuga mică” pentru „carul mare” al oponentului la putere al amantului ei (Tácito de la Canal nu poate deveni preşedinte, pentru că este „un servil care pupă sus şi loveşte jos”), pupilul va scăpa de sub control.
În Jilţul vulturului, Fuentes prezintă în tuşe tari un montagne-rousse mai seducător decât o carte poliţistă. Intriga gulerelor albe este captivantă, un alai de „drone, lipitori şi sicofanţi”, flancaţi cu toţii de generali omnipotenţi şi aflaţi sub imperiul înnăbuşirii din faţă a oricăror veşti. Departe de a fi static, complotul este animat de alte feţe ale societăţii, de eternele victime colaterale ale oricăror lupte pentru putere politică: un copil cu sindrom Down închis într-un sanatoriu, un homosexual, o lovitură de stat, un scandal de corupţie, un bătrân fost preşedinte care încă mai unelteşte pentru a-şi sui în scaun propriul emul.
Este limpede că pentru Fuentes, ţara nu a reuşit să se scuture de „obiceiul” de a fi, până la urmă, o dictatură. Cât despre marele vecin, „americanii înnebunesc dacă nu ne pot spune cine este băiatul bun şi cine este cel rău”, crede un personaj care vede în Fidel Castro (care încă se află la conducerea Cubei…) o lumină şi în Condollezza Rice, care conduce SUA, ca pe o susţinătoare a zicalei „necesitatea nu are lege”.
„Fiecare carte este un act de exorcism”, spune Fuentes, foat ambasador, cât se poate de familiarizat cu toate culisele politicii. Foarte aproape de anul 2020, cititorul este invitat să privească fără detaşare dacă exorcismele pot deveni profeţii…
Cartea Jilţul vulturului, de Carlos Fuentes poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, Libris, eMAG sau Cărturești.
