Cel mai cunoscut promotor al naturalismului în literatură este atât de faimos, încât multă lume nu-i ştie prenumele; este Zola pur şi simplu, cel care ne-a dat personaje cutremurătoare, rupte din Franţa timpului său, care era un timp al întregii Europe. Amintind că pe numele său complet a fost – şi este, ca în cazul tuturor nemuritorilor lumii – Emile Zola, Bookuria consideră că opera scriitorului extrem de important (şi) pentru ceea ce numim teatrul naturalist este mai mult decât demnă de celebrat, este necesar de onorat în fiecare zi. Şi prin ce altceva decât prin lectură?
„Therese Raquin”. Biografie completă a unui personaj celebru în literatură şi, totodată, povestea unei crime pasionale şi a urmărilor ei, această carte este o lectură fascinantă, în primul rând prin brutalitatea simplităţii. În condiţiile în care Emile Zola a fost şi jurnalist pentru o vreme, stilul este direct, naraţiunea loveşte frontal, amplificând efectul acţiunii. „Therese Raquin” se citeşte pe nerăsuflate, apoi se reciteşte, pentru calibrare interioară. Aşadar, orfana Therese, copil nefericit, se mărită din resemnare cu fiul răsfăţat şi cam încet la minte al protectoarei ei. Dar într-o zi, umbra rece a soţului Camille este spulberată ţăndări de relaţia cu potenţial criminal care se apride între tânăra femeie şi un prieten al bărbatului, Laurent. Nu durează mult şi cei doi pun la cale asasinarea partenerului din acte, lucru care se şi întâmplă, făptuit de amant şi „binecuvântat” de Therese.
Dar cei doi nu se bucură mult de ceea ce au comis. Mai slab de înger decât s-ar fi crezut, Laurent nu poate duce ceea ce a făcut, iar fantasmele cu Camille încep să-l bântuie. Este valabil şi pentru Therese, iar cei doi decid să se cunune urgent, ca să scape de fantoma celui ucis. Se şi mută în casa mamei lui Camille, la un moment dat paralizată, pozând în „copiii ei”. Evident, Camille continuă să-i bântuie, iar metodele de a se elibera de spiritul lui îi duc pe cei doi la extreme pe care Zola le descrie tulburător: confesiuni înlăcrimate, bătăi reciproce, adulter de ambele părţi. Nu doar că nimic nu funcţionează, dar în plus bătrâna paralitică descoperă totul. Disperată, Therese decide să-l ucidă pe Laurent; disperat, Laurent decide s-o ucidă pe Therese…
„Therese Raquin” este de Broadway, cu celebra Keira Knightley în rolul principal. Ce alt argument mai potrivit pentru felul în care un mare clasic poate fi reinterpretat la nesfârşit?
„Bucuria de a trăi”. Este cea de-a 12-a carte din seria „ Rougon-Macquart”, o saga remarcabilă, prin care autorul dorea să „portretizeze, în debut de secol al libertăţii şi adevărului, o familie care nu se poate abţine să nu posede toate lucrurile puse la dispoziţie de progres, în timp ce este deraiată de convulsiile fatale care acompaniază noua lume”.
În esenţă, Pauline, fiica unui măcelar, este orfană de tată la zece ani şi, deşi posedă ceva avere, este prea mică pentru a nu fi dată în grija unor rude. Aici este un adevărat cuib de viespi: capul familiei Chanteau este înglodat în datorii şi bolnav de o gută pe care şi-o agravează mereu din lăcomia burţii, nevasta lui este o acrită care îl învinovăţeşte zilnic pentru că deciziile proaste în afaceri o privează de petrecerile pe care obişnuia să le dea. La început, Pauline este tratată bine în casa lor, familia punând şi banii fetei la păstrare şi jurând că nu vor fi atinşi, dar curând, fiul celor doi, Lazarre, începe să ceară din aceşti bani împrumuturi tot mai consistente pentru tot felul de proiecte fanteziste…
Citiţi!
Vezi mai mulți autori celebri în categoria noastră de lecturi fundamentale.
„Artistul nu este nimic fără talent, dar talentul nu este nimic fără muncă”
„Dacă pui botniţă adevărului şi îl îngropi, nu va face decât să crească”
„Sunt foarte puţin preocupat de frumuseţe şi nu-mi pasă de măreţia seculară, ci doar de viaţă, luptă, intensitate”
„Perfecţiunea este atât de plicticoasă, încât uneori regret că m-am lăsat de fumat”
