În 2010, la un secol de la moartea scriitorului, întreaga lume era cuprinsă de o „Tolstoi-manie”, aşa cum o numea presa internaţională: filme, piese de teatru, publicare de documente inedite, o căutare febrilă şi o redescoperire – a câta în istorie? – a dimensiunilor fără sfârşit ale unui gigant al literaturii. Este, până la urmă, felul nostru, al oamenilor obişnuiţi, de a celebra copleşitoarea universalitate care uneori este adunată într-un singur om de necrezut, considerat de mulţi cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor.
„Război şi pace”. Invadarea Rusiei de către Napoleon beneficiază de o frescă literară inegalabilă. „Război şi pace” este încununarea studierii de către Lev Tolstoi a tuturor materialelor documentare pe care le-a putut pune epoca la dispoziţia cercetătorilor şi istoricilor – scrisori, jurnale, biografii, autobiografii, în fine, un fond imens din care lui Tolstoi nu i-a scăpat nimic. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, acesta a fost doar fundalul unei desfăşurări literare geniale, din care scenele bătăliilor sunt considerate cele mai reuşite din istoria literaturii.
Tot acest angrenaj istoric pune în mişcare şi răstoarnă captivant soarta membrilor unor familii de aristocraţi de toate treptele; apropierea războiului îi vădeşte laşi sau eroici, resemnaţi sau ambiţioşi, patrioţi sau „cozi de topor”. Nicio ierarhie socială nu mai este la locul ei, nicio regulă ştiută nu mai este valabilă şi sute de personaje creionează o imagine pentru care „epic” este un termen sărăcăcios. Cum „şi-a rupt colţii” Napoleon în tentativa de a muşca din „maica Rusia”, se ştie. Cum a dus societatea rusă efectele acestei turnuri violente a istoriei aflaţi dintr-una din cărţile cele mai mari ale literaturii mondiale, despre care „Enciclopedia britanică” atestă că „niciun roman în limba engleză nu a atins universalitatea pe care a atins-o «Război şi pace»”.
„Anna Karenina”. Celor care credeau că iubirea tragică şi-a trăit apogeul literar în „Romeo şi Julieta” lui Shakespeare le-a fost dat să se întâlnească cu faima uriaşă, perenă, a poveştii aristocratei care pierde totul în numele dragostei interzise. Fără să ţină cont de normele şi presiunile societăţii ruse, fără să dea doi bani pe faptul că eroina este măritată şi are un copil, pasiunea se aprinde năvalnic, distrugând totul în jur.
Anna îşi părăseşte bărbatul şi îşi pierde fiul, iubeşte cu gelozie şi înfruntă societatea cu orgoliu. Povestea ei este povestea ipocriziei sociale, care pune anatema pe o femeie ce-şi abandonează căminul în timp ce căminele celor care o izolează pa Anna au munţi de schelete prin dulapuri. „Timp” de o mie de pagini, facem cunoştinţă, aşadar, cu sistemul feudal spoit cu „europenism” al Rusiei de secol XIX într-o carte care a rămas un vârf neatins al realismului în ficţiune. Cât despre forţa artistică a romanului, este suficient să amintim că ecranizările după acestă faimoasă carte au debutat în zorii cinematografiei (1911), cea mai recentă fiind în 2016!
„Învierea”. Ultima carte scrisă de Lev Tolstoi intra în literatura vremii purtată pe aripile succesului imens pe care autorul l-a cunoscut din timpul vieţii. Este un corolar al ideilor marelui scriitor despre injustiţia legilor umane, despre ipocrizia bisericii şi despre tarele sociale pe care îmbinarea nefericită dintre cele două le generează şi le perpetuează în folosul exclusiv al câtorva. Totodată, Tolstoi explorează şi popularizează „georgismul” prin povestea nobilului Dmitri Ivanovich Nehliudov, care caută să ispăşească păcatul de a fi distrus viaţa unei slujnice care îl iubise şi ajunsese să se prostitueze din cauza relaţiei cu el. Acuzată de crimă, femeia este vizitată în închisoare de aristocratul ce intră astfel în contact cu o lume subterană de o abjecţie aproape insuportabilă, cu nenumărate poveşti ale altor deţinuţi. Tabloul justiţiei ruse din epocă este cutremurător – mizerie, barbarie, opresiune, lanţuri şi bătăi, copii dormind în dejecţii pentru că nu există alt spaţiu pentru a-i ţine închişi.
Citiţi!
Mai multe idei de autori și cărți celebre găsiți în rubrica noastră de lecturi fundamentale.
„Toţi se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu vrea să se schimbe pe sine”
„Familiile fericite sunt toate la fel; fiecare familie este nefericită în felul propriu”
„Cei mai puternici războinici sunt răbdarea şi timpul”
„Respectul a fost inventat pentru a umple golul în care ar trebui să se afle iubirea”
Leave a Reply