De ce l-ai citi pe Sigmund Freud, cel mai cunoscut autor austriac al tuturor timpurilor dacă nu ești student, psiholog, medic, psihoterapeut sau alt specialist legat de psihoterapie? Pentru că trebuie să știi de unde „ni se trage”, ca societate, toată angoasa care ne trimite zilnic pe tot felul de canapele… Sau pentru că ai nevoie de confirmarea faptului că nu este „de acum”, ci dintotdeauna, că nu epoca internetului ne-a făcut posaci, depresivi sau agorafobi, ci însăși natura noastră, la fel de predispusă cutremurelor interioare și ieri… Sau pentru că Freud este etern valabil… Sau pentru că a spart toate tiparele într-o vreme în care acestea erau foarte rigide… Sau… Indiferent de motivație, simpla vizionare a unui film cu oameni de afaceri, deținuți, mame sau copii implică psihoterapie și te trimite cu gândul la cel care a inventat-o, schimbând pentru totdeauna felul în care recunoaștem despre noi tot ce este de recunoscut. În „cadru oganizat” sau în tăcerea propriilor iatacuri.
„Psihopatologia vieții cotidiene”. Ni se par normale astăzi devierile de la clișee, de la stereotipuri, ni se par interesante defectele și malformațiile psihice, găsim incitante, ca societate, poveștile despre performanțele ieșite din comun ale celor care sunt însemnați cu devieri de la ceea ce considerăm a fi „normal”. Există fii care se mândresc cu mamele lor care scriu versuri, numindu-le „nebune”; cu drag și oarecum în glumă, dar dacă cumva „vedeniile” din rime sunt demne de cabinetul lui Freud? Sau dacă simpla uitare a numelor ar trebui să ne trimită la psihoterapeut (expresia „ai nevoie de ajutor” a devenit la fel de comună cu „mi-e sete”!)? „Am ajuns la concluzia că acest lucru frecvent și fără importanță se datorează defectării unei funcții psihice, și anume memoria, dar care cere o aprofundare dincolo de utitlizarea frecventă”, spunea Freud. Și „aprofundarea” l-ar putea lăsa pe cititor cu gura căscată, întrucât savantul credea că devierile de la comportamentul obișnuit sunt și ele manifestări ale impulsurilor noastre inconștiente; așadar, cu toții suntem nevrotici într-o oarecare măsură:
„Subconștientul nu are limită de timp. Cel mai important și mai interesant aspect al fixațiilor psihice este acela că toate impresiile sunt reținute pe de o parte în forma în care ne-au parvenit, iar pe de altă parte în forma în care urmează să se dezvolte în viitor. De aceea o stare anterioară a memoriei poate fi restaurată chiar dacă toate relațiile din acel stadiu au fost înlocuite de unele noi”.
„Studii despre isterie”. Psihanaliza în toată „splendoarea” ei așteaptă să fie descoperită pagină cu pagină în această lectură inegalabilă, care ne poate da fiori. De la inconștient la sexualitate, de la analiză la nevroză, totul este descris în straturile acelea dispuse aproape geologic în care Freud credea cu tărie. Ele stau și azi la baza „decojirii” psihicului multora dintre cei care apelează la ajutor specializat în materie, cu „datele” recente mai ușor de memorat și de asimilat și, totodată, cu cele profunde, la care se ajunge mereu atât de greu.
Cartea include și imaginea experienței concrete a lui Freud însuși ca furnizor de terapie și este cu atât mai relevantă cu cât este susținută de studii de caz (doamna Emmy v. N, Miss Lucy R., Katharina, domnișoara Elisabeth v. R…) care vin să argumenteze rolul sexualității în ceea ce ne-am obișnuit să denumim generic „isterie” (și care nu este cafteala din trafic între doi șoferi, ci o afecțiune psihică). Tot aici, Freud își recunoaște într-un fel limitele, onestitate care îl aduce și mai aproape de cititorul care nu uită nicio clipă că „acțiunea” se petrece în secolul XX, iar oamenii sunt la fel de expuși cutremurelor psihice și în secolul XXI.
„Despre vis”. În lumea lui Freud, visele nu pot fi explicate prin simboluri sau ca addende la cărțile de chiromanție. Tot ce ține de manifestările psihice este studiat în amănunt și are o explicație științifică. Ca urmare, visele sunt „dorințele împlinite” în altă dimensiune decât realitatea , încercări ale subconștientului de a tranșa dilemele care ne frământă, aderențe ale unui trecut din care am rămas cu „sechele” la nivel psihic. Cine citește această carte nu va mai crede niciodată același lucru despre faptul că a visat marea, de pildă, sau un fost iubit, sau un urs… Făcându-ne să ne dăm seama de „cenzorul” din mintea noastră care nu lasă informația hai-hui, distorsionată de subconștient, să ne bântuie sănătatea mintală, Freud este un aliat prețios al celor care vor să aprofundeze cunoașterea de sine chiar dacă nu apelează neapărat la ședințe specializate. Părintelui psihoterapiei universale îi datorăm explicația faptului că a visa o cutie înseamnă că facem un apel psihic la un pântece, poate chiar cel matern; deci o cale de a scăpa de grijile cotidiene, o întoarcere la embrionarul fundamental protector, primordial. Sau este pântecele iubitei care îți va zămisli copiii?…
Firește, o mulțime de detractori s-au grăbit să-l acuze pe Freud de sexism, de mizantropie, chiar că se înșeală. După cum se poate vedea în mai toate cabinetele de psihoterapie ale contemporaneității, cei care s-au înșelat au fost toți ceilalți.
Citiți!
În categoria noastră de lecturi fundamentale faci cunoștință cu zeci de autori celebri și sute de cărți! Citește!
„Ce progrese facem! În Evul Mediu m-ar fi ars pe rug. Acum sunt mulțumiți să-mi ardă cărțile”
„Într-o bună zi, privind în urmă, s-ar putea ca anii cei mai grei să ți se pară cei mai frumoși”
„Să fii complet cinstit cu tine însuți este un foarte bun exercițiu”
