Lecturi fundamentale – Tennessee Williams

De fiecare dată când una dintre piesele dramaturgului american este repusă în scenă sau transformată în scenariu de film, alte și alte abordări surprinzătoare, inedite, devin posibile. La mijloc este simplitatea de esență (tare) care permite un fuior de interpretări ce pare a ajunge până la cer; pornind din povești obișnuite despre lăcomie, ierarhie socială, patimi pe care le știm de mult și obiceiuri pe care le vedem peste tot. Viața „de bază” pe care o decupează poveștile lui Tennessee Williams este ca miezul fierbinte al Terrei; susține straturi peste straturi de frumusețe și hidoșenie.

„Pisica pe acoperișul fierbinte”. Ce este mai savuros în lectură decât lupta oamenilor pentru parvenire, invidia, frumusețea care devine boală sufletească? Pentru amatorii de cascade de dialoguri care nu lasă acțiunea „să respire”, discuțiile dintre Maggie – frumoasa care s-a măritat doar pentru a scăpa de sărăcie și plătește prețul afectiv – și bărbatul ei, Brick – care bea în neștire și nu are niciun chef să lupte pentru averea familiei – sunt un festin literar.

Din spatele luptei pe întâietatea asupra proprietăților lui Big Daddy, deci pentru o moștenire virtuală în fond, izbucnesc patimile bine ținute „la dos” de oameni care până acum au avut motive să facă asta – unul pentru că este un leneș, alta pentru că trebuia să pară o persoană onestă etc. Sexualitatea, infidelitatea, bănuielile și angoasele dansează ca ielele în mijlocul unei sufragerii americane tipice și undeva, cândva, cititorul a simțit, pățit sau văzut cel puțin un aspect din toate acestea în viața proprie.

„Un tramvai numit dorință”. Acesta este, probabil, unul dintre cele mai cunoscute titluri intrate vreodată în cultura – pop sau altfel – contemporană. Iar personajul Blanche DuBois nu mai are nevoie de prezentare pentru foarte mulți dintre cei care obișnuiesc să citească. Povestea este simplă, în buna tradiție a extragerii miezului pe care o practică Williams: Blanche, falită, se mută la sora ei o vreme, pretextând că traversează o perioadă dificilă psihologic.

Nu-i place nimic pe acolo, strâmbă din nas la condițiile de locuit și la „manierele” cumnatului Stanley. Bărbatul, dintr-o bucată, își bagă nasul în documentele prin care fusese pierdută proprietatea celor două surori, are accese violente față de nevasta însărcinată, este frust și nu se lasă păcălit de aerele lui Blanche. Tensiunea dintre cei doi crește și crește…

„Memorii ale unui bătrân crocodil”. Ca parte a triunghiului de aur al dramaturgiei americane (alături de Arthur Miller și Eugene O’Neill), Tennessee Williams pune publicului o ultimă înrebare cât o carte: este el „un lunatic” sau este „relativ sănătos la cap”?

Conștient că, indiferent de verdict, opera sa va rămâne alături de cititori și spectatori din toate generațiile, Tennessee Williams deapănă: o afecțiune medicală care i-a fost descoperită în tinerețe, „urcând în ierarhia familiei”, imaginile unor cunoscuți cu nume atât de mari, încât sunt greu de imaginat cuprinse într-o singură epocă (Ernest Hemingway, Jean-Paul Sartre, Andre Malraux), teama de bătrânețe și moarte, spaima singurătății, goana neîncetată după iubire, explicațiile aventurilor de-o noapte și a homosexualității descoperite târziu.

Omul care a vorbit lumii atât de direct prin sute de personaje o face în nume propriu în final, și nu omite prea multe – memoriile jurnal arată de fapt cu câte cohorte de oameni de toate felurile și situații de toate naturile trăiește în minte un scriitor mare.

Citiți!

Mai multe idei de cărți și autori celebri găsești în categoria noastră de lecturi fundamentale.

„Există un moment în care trebuie să pleci chiar chiar dacă nu ai un loc anume unde să te duci”

„Timpul este cea mai lungă distanță între două locuri”

„Succesul este timid; nu va veni atunci când te uiți”

„Singurul lucru mai rău decât un mincinos este un mincinos ipocrit”