Era, se pare, nevoie de Virginia Woolf pentru ca literatura feminină să iasă din epoca victoriană direct în modernism cu atâta aplomb. Dintr-o dată, percepția a devenit fluidă, liniile de demarcație între personaje au început să se întrepătrundă, aprofundând până la esență trăirea umană. Venea o nouă eră literară, cu măiestria stilului fragmentat ridicată la rang de artă.
„Doamna Dalloway”. Opera capitală a Virginiei Woolf, „Doamna Dalloway” continuă să inspire și să genereze noi și noi aprofundări. Povestea se derulează pe parcursul unei singure zile, în care o doamnă din clasa superioară pregătește o petrecere pentru soțul ei, politician. Foile vieții ei intime se desprind una câte una; cititorul pătrunde tot mai adânc în reperele depresiei pe care și-o tratează Clarissa Dalloway, în detaliile iubirilor ei dezarticulate, în sugestiile care duc cu gândul spre lesbianism.
Cartea are și un al doilea personaj principal la fel de captivant, Septimus Warren Smith, un veteran de război care a luptat „pentru a salva o Anglie constituită aproape integral din piesele lui Shakespeare”. Smith este pacientul psihiatrului care o tratează pe Clarissa și avem în față una dintre cele mai relevante reflectări literare a ceea ce astăzi este recunoscut oficial ca sindrom post-traumatic în cazul foștilor militari. Când Smith pierde lupta cu afecțiunea și se sinucide, Virginia Woolf pune două întrebări la care întreaga ei operă va căuta răspuns: „Ce este cu toată această teroare? Ce este cu tot acest extaz?”
„Noapte și zi”. Parcă niciodată Londra nu pare mai vie și mai vascularizată de povești ca în „Noapte și zi”. Personaje de excepție cutreieră arterele orașului, conectându-se, ducându-și poveștile și gândurile și integrându-se cu ele într-un tablou gigantic, al vieții citadine.
Carte de atmosferă, „Noapte și zi” debordează de experiențe umane de tot felul – Mary Datchet pășește pe Russell Square spre birou; Katheryn Hilberry se grăbește s-o viziteze, ia ceaiul împreună cu Ralph Denham… și paralelele percepție-realitate încep să se desfășoare la scară mare.
De la puterea existenței cotidiene la speculațiile vizavi de felul în care un tânăr se poate (sau nu…) desprinde de umbra unui părinte faimos, totul devine posibil. Și din nou apare tema emancipării femeii – Katheryn este pasionată de matematică și astronomie la fel ca orice bărbat și cu nimic mai prejos…
„Valurile”. Carte-poem, „Valurile” conferă o nouă dimensiune a creației unei scriitoare care nu doar a luptat cu vremurile misogine, ci și cu propriile tulburări mentale. Este un colocviu a șase voci, bazat pe contrastul dintre continuitate și diferențieri, constanță și instabilitate, sine și ceilalți, poate tocmai reflexia tulburării bipolare de care a suferit scriitoarea britanică. Personajele își expun individualitatea, vizibilă din copilărie, spre adolescență și viața de adult.
Ritmurile și imaginile concurează un complot care devine secundar, absorbit în interdependențele dintre personaje: marea, peștii argintii, cercuri și linii, pronumele colective care alternează cu „eu”. Lectura este un joc cu ecouri intangibile, un dans al cărui ritm poate fi decis de însuși cititorul: „Este imposibil să ordonezi toate acestea, să detașezi ceva sau să redai efectul întregului”.
Citiți!
Îți plac și ție cărțile scrise de Virginia Woolf? Mai multe idei de cărți și autori celebri găsești în categoria noastră de lecturi fundamentale.
„O persoană nu poate gândi bine, iubi bine au dormi bine dacă nu a luat o cină bună”
„O femeie trebuie să aibă bani și o cameră proprie pentru a putea scrie ficțiune”
„Marile mase de oameni nu sunt niciodată responsabile pentru ceea ce fac”
