În primăvara acestui an am comemorat, ca lume culturală civilizată, trecerea în nefiinţă, cu 400 de ani în urmă, a unei efigii a umanităţii: William Shakespeare. În acest răstimp, s-au epuizat toate epitetele care se pot acorda unui autor, le-am luat de la capăt şi opera „Marelui Will” a rămas tot necuprinsă. Shakespeare este dovada cea mai clară că, mai presus de orice, cultura este o avere nemăsurată: dacă ar fi trebuit să i se plătească drepturi de autor pentru toate milioanele de ecranizări, editări, repovestiri, puneri în scenă, emisiuni radiofonice etc, etc, toţi bogaţii lumii ar fi, prin comparaţie, nişte pârliţi.
„Romeo şi Julieta”. S-a pierdut de mult şirul transpunerilor, referinţelor, studiilor şi interpretărilor acestei capodopere. Personajele principale au intrat, cu iubirea lor, atât de profund în conştiinţa umanităţii, încât nici nu mai sunt percepute ca ficţiune. Când o dragoste este inocentă şi explozivă, este aidoma cu a lor; la fel când este trântită în mâzga societăţii, când este chinuită de rivalităţi de familie, când luptă, când este în stare de orice pentru a evada şi a se împlini, când se sacrifică sau când împacă, prin moarte, rivalităţi de neîmpăcat.
Emblemă universală a iubirii tuturor tinerilor a căror poveste este sortită tragediei, „Romeo şi Julieta” cuprinde simbolistica destinului, a erotismului, a dualităţii lumină-întuneric, a timpului şi spaţiului. Are până şi o dimensiune a volumelor, iar artiştii plastici ai tuturor epocilor le-au reflectat în toată splendoarea. Cum se îndrăgostesc cei doi tineri din Verona? Cum se ascund, pulsând dramatic, de familiile lor care se duşmănesc? Cum pier, încolţiţi? Citiţi totul în versuri de o densitate care nu mai părăseşte niciodată memoria afectivă.
„Visul unei nopţi de vară. Cum vă place”. Puţine piese de teatru au fost mai montate pe scenele lumii decât comedia „Visul unei nopţi de vară”. Alai de personaje fantastice şi o pădure fermecată sunt fundalul pe care trebuie să aibă loc nunta Ducelui de Atena cu Hipolita, regina amazoană. În paralel, alte cupluri, fiecare cu povestea proprie, împodobesc o naraţiune fermecătoare despre zâne care se amestecă în viaţa pământenilor cum numai ele ştiu să o facă, despre intrigi care generează acel tip de confuzii pe care le întâlnim mereu, cu toţii, şi care sunt de fapt menite să ne clarifice opţiunile de viaţă.
Dacă piesa „Cum vă place” ar fi conţinut doar fraza „Întreaga lume este o scenă”, unul dintre marile citate ale lumii, tot ar fi fost de ajuns. Dar Shakespeare plusează şi creează un val de personaje memorabile, contrastante, în povestea fetei de bani gata Rosalind care se eliberează de tutela aspră a unchiului fugind într-o pădure şi experimentând direct viaţa la ţară. Este de asemeni o lucrare care s-a dovedit irezistibilă pentru mari regizori şi actori mondiali, Vanessa Redgrave, Helen Mirren sau Kevin Kline fiind doar câteva nume dintre nenumăratele care au abordat-o.
În condiţiile în care opera lui Shakespeare este intepretată la nesfârşit de către toate generaţiile, pentru deplina edificare asupra dimensiunii ei, cel mai bine este să fie citită, absorbită ca esenţă de însuşi cititorul care apoi se poate delecta cu infinite variaţiuni culturale pe tema operei unui titan al literaturii.
Vezi aici mai multe propuneri în rubrica noastră de lecturi fundamentale.
„Nu în stele ne este scris destinul, ci în noi înşine”
„Fricoşii mor de multe ori într-o singură viaţă, curajoşii doar o dată”
„Cunoaşterea sunt aripile cu care zburăm spre Paradis”
„Recipientul gol face zgomotul cel mai mare”
„Una este să fii tentat şi alta să cedezi tentaţiei”
