Literatura canadiană a depășit granițele țării și prin opera lui Margaret Atwood, ale cărei cărți de excepție sunt repere aproape intrate în folclor. O fantastică abilitate de a crea povești, personaje și lecții de viață în termenii simpli ai adevărului dureros sau extatic de fiecare zi fac din cărțile semnate de marea scriitoare un fundament nu doar pentru biblioteca interioară a fiecăruia, ci și pentru constructul spiritual individual.
„Alias Grace”. Poate nu există multe povești mai spectaculoase decât acelea despre pedepsirea prin justiție a femeilor, încercare milenară a societăților de a determina dacă natura acestora este divină sau demonică. Misterul nu a fost elucidat pe deplin nici astăzi, iar cartea „Alias Grace” ne provoacă la propria dezbatere interioară pe acest subiect. Eroina este Grace Marks și interesul este stârnit imediat de faptul că este o femeie frumoasă și tristă; la vârsta de 16 ani este acuzată de uciderea angajatorului ei și a menajerei însărcinate a acestuia. Meritul autoarei este acela de a creiona în detaliu societatea de secol XIX care o judecă pe Grace. Montarea fundalului narativ este copleșitoare pe alocuri, îmbibată de atitudinea față de autoritate a epocii. Cartea evocă era victoriană în toate modelele, condimentele sociale și întorsăturile de moralitate care au caracterizat-o. Lectura este un spectacol al ficțiunii ca instrument pentru explorarea ideilor, iar desfășurarea faptelor care alcătuiesc povestea propriu-zisă este atât de fericit încastrată în ansamblu, încât limbajul minunat încheie lectura ca o bijuterie o coroană.
„Povestea slujitoarei”. În cartea „Povestea slujitoarei”, Margaret Atwood dă măsura dimensiunii poetice a scrisului său. Într-o lume croită cu totul altfel decât o știm cu toții, femeile percepute în final ca obiecte de reproducere se transformă și mai mult în așa ceva. Pe fundalul unei crize demografice de proporții, ele nu capătă un statut special sau un respect crescut pentru valoarea lor de creatoare de viață, ci sunt utile pentru procreere, lăsate în viață dacă sunt bogate sau pur și simplu nu reprezintă nimic. Povestea Slujitoarei se derulează în familia Fred; tânăra este speranța soților, pentru că reprezintă fecunditatea… probabilă. Atunci când nu „livrează”, încep problemele și lumea din jur se dezvăluie în crudele ei tușe: activitățile Slujitoarelor sunt programate integral, de la mese și igienă intimă până la actul de inseminare, jenant, distant, respingător. În condițiile în care scopul societății este acela de a se reproduce, toate celelalte elemente sociale cad în planuri inferioare, cu demnitatea umană cu tot.
„Asasinul orb”. Un Asasin orb este, potențial, oricare dintre noi. Margaret Atwood demonstrează literar, printr-o poveste în poveste, cum se poate ucide cu arme care nu sunt nici albe, nici de foc, și care se numesc răutate, ignoranță, invidie, prostie, lipsă de autocontrol, pripă inconștientă, iresponsabilitate, egoism, pasivitate. Povestea este spusă de Iris Chase Griffen, care are ce spune despre familia ei și dramele care au măcinat-o până la osatură. Sora ei, Laura, s-a sinucis cu o jumătate de secol în urmă, dar cartea pe care a scris-o tânăra care își lua viața la 25 de ani, intitulată chiar Asasinul orb, a făcut-o faimoasă dincolo de dispariție. Toate ingredientele unei lecturi care se citește pe nerăsuflate, ca orice saga de calitate, sunt prezente în această carte de proporții: iubirile interzise, averile pierdute, mutilările de război, agonia deziluziilor filiale și extazul triumfurilor politice, vieți pierdute inutil după eforturi îndelungate și poziții înalte câștigate fără nicio ridicare din deget. Peste toate acestea, „Asasinul orb” este o carte despre efectele fatale ale neimplicării în propria viață…
Citiți!
Mai multe idei de cărți bune de citit găsești în colecția noastră de lecturi fundamentale.
„Când vorbele eșuează, se întâmplă războiul”
„Un cuvânt după alt cuvânt și după alt cuvânt înseamnă putere”
„Bărbații se tem că femeile ar putea face haz pe seama lor. Femeile se tem că bărbații le-ar putea ucide”
