Legături de sânge, o carte fără timp şi loc ne îndeamnă să cugetăm o clipă la felul în care anumite situaţii fac din oameni complet străini nişte apropiaţi de un soi aparte, cu legături mai puternice decât cele de rudenie.
Un lider cu mână forte, Preşedintele, este într-o zi răsturnat de la putere de Comandant, la rându-i un alt autocrat. Povestea acestui episod de mărire şi decădere, cu tot dramatismul schimbării de ştafetă, este spusă de trei participanţi direcţi, „oamenii Preşedintelui”: artistul personal, bucătarul personal şi bărbierul personal, toţi actuali prizonieri ai Comandantului.
Nici ei nu au nume, aşa că povestea pare când solemnă, când parabolă. Bineînţeles, Preşedintele şi-a ucis cândva cu sânge rece oponenţii şi bineînţeles Comandantul „face dreptate” folosind imaginile cu trupurile însângerate ale acelora ca să-şi facă propagandă. În vremuri atât de tulburi şi în imediata apropiere a felului în care gustul puterii stimulează în majoritatea oamenilor apucături sadice fără limite, ca picătura de sânge în ape pline de rechini, cei trei povestitori au în ei un diavol care îi îndeamnă să fie ba cinici, ba apucaţi de tot felul de manii. Viaţa lor de fiecare zi, rutina lor atestă agresiunea nedisimulată. Artistul degustă fiecare rid pe care îl trasează pe faţa Preşedintelui care îmbătrâneşte câte puţin în fiecare zi, demonstrând că l-a urât dintotdeauna pe cel care îi asigurase ascensiunea. Bucătarul îşi face o plăcere din a teroriza animalele pe care le sacrifică pentru fostul său stăpân (şi actual, într-un fel…), ştiind foarte bine că spaima le va face carnea aproape necomestibilă, bună de aruncat. Iar bărbierul prelungeşte cât poate clipa în care gâtul vulnerabil al Preşedintelui se prezintă în faţa lamei.
Fireşte, pentru sarea şi piperul povestirii, nu doar politica este în scenă, ci şi seria nesfârşită de aventuri extraconjugale pe care le are bucătarul, un colecţionar de trofeee feminine şi păstrător al unor serii de amintiri de la toate femeile pe care le-a sedus, totul în plină lumină şi la îndemâna soţiei. În plus, uneori mai şi cugetă: „Mă întreb de ce s-o fi numind ambiţia oarbă, că eu am fost mereu cu ochii larg deschişi cât am urcat scara socială”.
Spre finalul cărţii Legături de sânge, cei trei vor avea o soartă comună. Pe parcurs, autoarea introduce şi trei personaje feminine care sunt principale în vieţile celor masculine, cum ar fi fiica bucătarului, nevasta artistului şi logodnica fratelui bărbierului. Şi poate una dintre cele mai relevante idei ale acestei cărţi care nu are timp, loc şi nume tocmai pentru că este în timpul, la locul şi cu numele atâtora, este cea a soţiei portretistului, care, însărcinată fiind, concluzionează că „singura libertate adevărată se obţine atunci când nu te gândeşti decât la tine însuţi”…
Cartea Legături de sânge, de Ceridwen Dovey poate fi cumparata cu reducere de la Libris / eMAG / Elefant.
