Ziua 11: Cafea cu Cassiopeea și o rimă pentru Ilinca
Matei are cafea cu Ilinca și pagina 2 a manuscrisului în buzunar. Dar Ilinca citește poezie, așa că, înarmat cu Eminescu și un dicționar de rime, încearcă să-i scrie și versuri.
Sâmbătă, ora 6:12. N-am dormit. Pe birou e pagina 2 a manuscrisului, rescrisă doar o dată. Un record. La zece am cafea cu Ilinca, iar Ilinca vrea să i-o citesc, după cum știți de când am traversat tot Bucureștiul după o pagină aflată la treizeci de metri de casă. Asta m-ar fi liniștit, dacă nu mi-ar fi venit la miezul nopții o idee: Ilinca citește poezie. Deci nu ajunge să-i duc pagina 2. Trebuie să-i duc și o poezie.
Pregătirea teoretică o făcusem toată săptămâna: am recitit „Poezii” de Mihai Eminescu, ediția cu coperta albastră, cu creionul în mână și cu Virgulă pe genunchi. Am înțeles două lucruri. Primul: Eminescu scria despre lună, codru, lac și tei ca și cum ar fi fost ușor. Al doilea: nu e ușor. Aveam însă o armă secretă: dicționarul de rime cumpărat de la domnul cu barbă albă din ziua cu semnele.
Ora 6:40. Primul vers: „Ilinca, la tejghea, citind…”. Am căutat în dicționar ce rimează cu „Ilinca”. Dicționarul a tăcut. Am încercat cu „ochelari” și am primit „calendari”, „ștergari” și „bucătari”. Am scris o strofă în care ochelarii Ilincăi rimau cu bucătarii. Am tăiat-o. Virgulă s-a culcat imediat pe ea, ceea ce, după teoria mea, ar fi trebuit să însemne că e o capodoperă. Fie motanul greșește, fie teoria.
Ora 7:30. L-am sunat pe Radu. Radu citește. Repet: Radu citește. După ce a terminat cu chiu cu vai cartea cu naufragiatul (a recunoscut că a sărit „doar părțile cu inventar”), și-a luat singur „Marțianul” de Andy Weir, pentru că a văzut filmul și vrea „să vadă ce au tăiat”.
– Problema ta e că aștepți inspirația, a zis. Tipul din carte e singur pe Marte și nu așteaptă nimic. Rezolvă o problemă, apoi pe următoarea. Fă la fel. Problema unu: rima.
– Nu rimează nimic cu Ilinca.
– Atunci nu pune Ilinca la final de vers. Inginerie, frate.
A fost, recunosc, cel mai bun sfat literar pe care l-am primit vreodată. Venea de la un om care până luna trecută credea că „strofă” e o boală de piele.
Ora 8:45. Doamna Popescu a sunat la ușă cu o farfurie de gogoși și cu intuiția ei de detectiv: „Ai fața omului care scrie versuri.” I-am citit strofa a doua. A ascultat cu ochii închiși, ca la o teză orală, apoi a numărat silabele pe degete.
– Primul vers are nouă silabe, al doilea treisprezece. Matei, maică, poezia nu e tramvai, să urce cine vrea. Și „inima mea fierbe ca un ibric” nu e metaforă. E aragaz.
La 9:40 aveam patru strofe și ceva care, citit repede și cu bunăvoință, semăna a poezie. Am împăturit foaia și am băgat-o în buzunarul hanoracului, printre semnele de carte care au supraviețuit atacului caprei Mița.
Ora 10:00, cafeneaua de lângă anticariat. Ilinca avea un pulover verde și ochelarii rotunzi aburiți de la cafea. Am scos pagina 2 și am citit-o, cu vocea tremurând doar la primele trei rânduri. Când am terminat, Ilinca n-a zis nimic. A stat câteva secunde cu bărbia în palmă, apoi a spus, foarte simplu:
– Și pagina 3?
Nu există cuvinte mai frumoase pentru un om care scrie de patru ani o singură pagină. Am dat să-mi scot batista și, odată cu ea, a căzut pe masă poezia împăturită. Ilinca a ridicat-o înainte să apuc eu.
– Ce e asta?
– Nimic. O listă de cumpărături.
A desfăcut-o. A citit-o. A citit-o iar, cu buzele mișcându-se ușor, ca o corectoare. Eu mă uitam în zațul din ceașcă, încercând să aflu din el cum se emigrează discret pe Marte.
– Matei, a zis în cele din urmă, ai rimat „cafea” cu „Cassiopeea”.
– E o rimă bogată.
– E o rimă curajoasă, a râs ea, și râsul acela, pe care îl știți deja, a umplut toată cafeneaua.
A împăturit poezia la loc și a pus-o în cartea pe care o citea, lângă pagina 1, cea pe care o folosește drept semn de carte. Mi-a spus că o păstrează. Că e prima poezie pe care i-a scris-o cineva și că o să i-o arate lui Tudor, ca să se înroșească el în locul meu, cum a făcut la lansarea de carte.
Pe drum spre casă am înțeles lecția zilei. Eminescu avea luna, codrul și teiul. Eu am o cafenea, o vecină care numără silabe pe degete și un prieten care îmi dă sfaturi de pe Marte. Nu e același lucru, dar e al meu.
Seara, Ilinca mi-a trimis o strofă: patru versuri perfect măsurate, cu o rimă la „Matei” pe care n-o găsisem în niciun dicționar. Am pus telefonul pe masă și Virgulă s-a culcat imediat pe el, fix peste strofă. Teoria mea despre motan și paginile bune a primit, în sfârșit, o confirmare științifică. Radu ar fi mândru.
– Matei Ink
Cum ți s-a părut?
-
Libris.ro
29,60 lei42,28 leiCumpără
Prețuri actualizate zilnic. Bookuria primește un mic comision dacă cumperi după un click, fără cost în plus pentru tine.
Ce carte să citească Matei într-un episod următor?
Alege una dintre cele trei cărți. Dacă votul strânge cel puțin 5 voturi, cartea câștigătoare intră într-unul dintre episoadele următoare ale jurnalului (câteva sunt deja scrise). Votul rămâne deschis până apare episodul următor – marți, 10 noiembrie, la ora 10:00. Matei apare de două ori pe săptămână, marțea și vinerea.
Cărțile din acest articol
Le găsești azi la librăriile online, cu cel mai bun preț.
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.
Corector la o editură mică din București, cititor cu degetele pătate de cerneală și autorul unui manuscris început de patru ani. Îl găsești zilnic la anticariatul de peste drum.
