Ziua 7: O petrecere neașteptată și un frigider gol
Matei voia o sâmbătă de hobbit: ceai, pătură și o carte bună. Au venit Radu și alți doisprezece prieteni, au mâncat tot și l-au târât într-o expediție în Bucegi.
Sâmbăta asta aveam un plan perfect, demn de un hobbit: ceai, pâine prăjită, „Hobbitul” de J.R.R. Tolkien, pătura în carouri și zero contact cu omenirea. Doamna Popescu îmi lăsase aseară un cozonac întreg „pentru weekend”, frigiderul era plin, telefonul pe silențios. Bilbo Baggins ar fi semnat cu ambele mâini.
La zece și un sfert a sunat la ușă Radu.
– Am trecut doar un minut, a zis, și a intrat cu doi colegi de la birou.
La zece și douăzeci a sunat iar. Încă trei. Apoi încă doi, cu câte un rucsac de munte fiecare. Apoi o fată cu o chitară. La unsprezece fără zece, în apartamentul meu de 38 de metri pătrați erau treisprezece oameni, plus mine, plus Virgulă, care se urcase pe dulap și privea invazia ca un general care tocmai a pierdut războiul.
– Ce se întâmplă? am întrebat.
– Ședință de organizare, a zis Radu, cu gura plină de cozonacul doamnei Popescu. Mâine mergem în Bucegi, echipa de la birou. Suntem treisprezece și Ionuț zice că e cifră cu ghinion. Ne trebuie al paisprezecelea.
Am înghețat. Era exact capitolul pe care îl citeam. Treisprezece pitici, un hobbit care nu vrea aventuri, o petrecere neașteptată. Mi-am privit pâinea prăjită, singurul aliat rămas.
– Eu nu merg nicăieri, am zis cu demnitate. Sunt un om de casă.
Nu m-a auzit nimeni, pentru că tocmai descoperiseră borcanul de murături. Apoi brânza. Apoi biscuiții. Apoi, cu o eficiență pe care o admir și acum, tot ce se afla în frigider, inclusiv un iaurt despre care nici eu nu mai știam. Fata cu chitara a cântat ceva despre munți. Ionuț a spălat vasele, foarte conștiincios, și mi-a pus farfuriile în dulap în altă ordine. Pentru un corector, asta e mai grav decât un dragon.
Seara, când au plecat, am făcut inventarul: zero cozonac, zero brânză, o lingură de miere și un bilet pe masă, scris de Radu: „Plecăm la 6:00 din Gara de Nord. Nu întârzia. Ți-am luat și ție bilet.” Ce poate face un hobbit în fața unui bilet deja plătit? Am pus ceasul să sune.
Duminică la 5:59 alergam pe peron fără batistă, exact ca Bilbo. La Bușteni am urcat cu telecabina, apoi am mers pe platou, printre turiști, câini ciobănești și o ceață atât de groasă încât părea scoasă din „Stăpânul inelelor” de J.R.R. Tolkien. Radu n-a citit-o (încă se luptă cu cartea pierdută la pariul cu ceasul din bucătărie), dar a văzut filmele de două ori, ceea ce, după el, „e tot aia, doar mai repede”. Rucsacul meu, umplut de ei cu „echipament comun”, cântărea cât un inel care nu vrea să ajungă la destinație.
Lângă Sfinx ne-am rătăcit, cum altfel. Treisprezece oameni cu treisprezece telefoane și nicio idee. Atunci a venit momentul meu de glorie: căutând un loc să mă așez, am găsit în iarbă un inel. Nu de aur, ci de chei: cheile mașinii lui Ionuț, pierdute cu o oră înainte, fără de care jumătate din expediție nu mai ajungea acasă de la Bușteni. M-au ridicat pe umeri. Fata cu chitara a compus pe loc un cântec despre mine. Avea o singură rimă, „Matei – chei”, dar a repetat-o cu mult sentiment.
Am coborât spre seară, cu genunchii tremurând și cu un sentiment ciudat: îmi plăcuse. Aerul, ceața, piticii mei de la birou, chiar și Radu, care m-a bătut pe umăr și a zis că sunt „cel mai bun spărgător de chei din echipă”. Ultima oară când am pornit în aventură cu Radu, am pierdut un pompon și onoarea; de data asta măcar am găsit niște chei. Bilbo ar fi înțeles. Pleci de acasă ca să scapi de o aventură și te întorci cu o poveste. Deja știam cui o s-o povestesc mâine dimineață, la anticariatul de peste drum, cu toate exagerările de rigoare.
Am deschis ușa apartamentului pe la unsprezece noaptea, visând la o singură felie de pâine. Frigiderul era gol, cămara goală, masa goală. Doar într-un colț al bucătăriei mai rămăsese o comoară: punga cu mâncare a lui Virgulă, singurul lucru pe care cei treisprezece nu-l atinseseră. Pe pungă, încolăcit, cu ochii pe jumătate închiși și cu o privire care spunea clar „încearcă doar”, stătea Virgulă.
Abia atunci am înțeles morala zilei: nu trebuie să mergi până la Muntele Singuratic ca să dai de un dragon care își păzește comoara. E suficient să vii acasă flămând.
– Matei Ink
Cum ți s-a părut?
Ce carte să citească Matei într-un episod următor?
-
O zi din viața lui Ivan Denisovici Alexandr Soljenițîn0%
-
Chemarea cucului Robert Galbraith100%
-
În munții nebuniei H.P. Lovecraft0%
Votul s-a încheiat cu 1 vot – prea puține (minimum 5), așa că Matei își alege singur cartea. Votează la episodul cel mai nou!
Cărțile din acest articol
Le găsești azi la librăriile online, cu cel mai bun preț.
Alte cărți de J.R.R. Tolkien
Cartea din articol nu se mai găsește în librăriile online, dar acestea se pot cumpăra azi.
Povestea lui KullervoJ.R.R. Tolkien
Povestea lui Kullervo
J.R.R. Tolkien 21,15 lei
la Librarie.net · 4 librării
SilmarillionJ.R.R. Tolkien
Silmarillion
J.R.R. Tolkien 29,60 lei
la Librarie.net · 3 librării
Despre basme. On Fairy-storiesJ.R.R. Tolkien
Despre basme. On Fairy-stories
J.R.R. Tolkien 36,75 lei
la Libraria Humanitas · 2 librării
Scrisori de la Mos CraciunJ.R.R. Tolkien
Scrisori de la Mos Craciun
J.R.R. Tolkien 31,70 lei
la Librarie.net · 2 librării
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.
Corector la o editură mică din București, cititor cu degetele pătate de cerneală și autorul unui manuscris început de patru ani. Îl găsești zilnic la anticariatul de peste drum.
