Adolescenţii din toate timpurile s-au închipuit buricul pământului. Şi poate au motive: nu sunt ei cei care au toată viaţa înainte? Nu de ei depinde viitorul? Poate tocmai de aceea, trecând peste faptul că tinerii anilor 1960 ai secolului trecut aveau alte „mijloace tehnice” la îndemână, o carte ca N-a dansat decât o vară are mai multe legături cu lumea de azi a adolescenţilor conectaţi; dacă le iei Facebook-ul, parcă sunt la fel ca acum 50 de ani…
Göran, proaspăt absolvent de liceu, este trimis în vacanţa de vară la ţară, unde delicatul orăşean are ocazia să îşi incerce forţele şi mâinile albe la plantat cartofi, la arat, la multe alte activităţi conexe vieţii rurale. Plictisit, decide să iasă din casă, să vadă cum se distrează tineretul local. Tinerii satului sunt ocupaţi cu construcţia unui nou cămin cultural, unde să îşi ţină întrunirile asociaţiei de tineret şi să facă ceaiuri dansante, iar pe de altă parte să convingă partea conservatoare a comunităţii, în frunte cu pastorul, că petrecerile lor, deşi zgomotoase, sunt destul de cuminţi.
Göran se îndrăgosteşte de o fată din vecini, cu care petrece o frumoasă vacanţă de vară dansând, jucând teatru pentru petrecerea câmpenească, plimbându-se cu motocicleta, făcând dragoste prin fân şi filosofând despre viaţa la ţară.
Poate cel mai important aspect al cărţii N-a dansat decât o vară este exact reliefarea faptului că în profunzimea societăţii (suedeze de această dată) lucrurile nu s-au schimbat mult în ultima jumătate de secol. Aşa cum atunci
viaţa la ţară, perspectivele săteanului, migrarea tineretului către oraşele mari, conservatorismul de neclintit al generaţiilor vechi erau la ordinea zilei, la fel sunt şi azi, şi nu doar în Suedia. În simplitatea lor, personajele reflectă perfect două lucruri: că lumea s-a schimbat mai repede decât au reuşit oamenii să ţină pasul cu ea şi că, în profunzime, acolo unde internetul este o chestiune secundară, tinerii au cam aceleaşi preocupări: iubesc cu pasiune, cred cu tărie, sunt revoltaţi cu patos şi nu vor să schimbe lumea decât musai dacă se iau la harţă cu generaţia anterioară. „Ai un acces de romantism câmpenesc, asta-i tot. Acum afară e frumos şi ţi-ai făcut câţiva prieteni. Dar fii sigur că vei vedea lucrurile în adevărata lor lumină când câmpia nu va mai fi verde şi prietenii se vor risipi ca frunzele ofilite-n vânt”.
Romanul N-a dansat decât o vară, de Per Olof Ekstrom se gaseste cu reducere aici.
