Atunci când i-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură în 2008, Academia Suedeză a motivat distincţia prin suprinderea, atât de condensat, a lumii lui Clézio: „este un autor al noilor frontiere, al aventurilor poetice şi al extazului senzual, un explorator al umanităţii dinăuntrul şi din afara civilizaţiei dominante”.
Pentru a proba argumentele Academiei, explorarea simplă a volumului de povestiri Inimă arsă este într-un anumit punct suficientă datorită cumulului de senzaţii la care este supus cititorul. Ceea ce îi reuşeşte atât de bine lui Clézio este expunerea faptului comun, a micilor întâmplări sau îndoieli omeneşti într-o manieră care problematizează fără să pună direct în discuţie, care pune pe gânduri fără să primeze reflectarea în detrimentul poveştii.
Citeste aici toata rezenzia scrisa de Anamaria Blanaru
