Cartea Dumnezeu nu este mare, de Christopher Hitchens, nu este pentru cei slabi de înger. Ateu convins şi militant radical, Hitchens a purtat nenumărate campanii anti-religioase şi anti-clericale, susţinând idei neo-iluministe şi combătând religia, pe care o acuză că promovează spiritul totalitar, rasismul şi discriminarea.
Pentru cititorul român, ideile lui Hitchens nu sunt noi. Le-am mai auzit, decenii la rând (ce-i drept, sub o formă mult inferioară intelectual), la cursurile de propagandă ateistă pe care ni le livra, cu de-a sila, regimul comunist. Însă ar fi facil şi eronat să îl expediem pe Hitchens ca pe un comunist occidental, care îşi permite să facă propagandă ateistă întrucât istoria l-a ferit de „binefacerile” dubioase unui regim ateist. Gândirea sa, oricât de tare îi revoltă pe credincioşi, oricâte carenţe filosofice i-am găsi, are suportul unei vieţi – Christopher Hitchens a murit în 2011 – pe parcursul cărei aceste idei au fost profesate cu o rară pasiune şi cu un devotament autentic.
Citeste aici toata recenzia scrisa de Razvan Voncu
