Adrian Christescu, Destinul lupului singuratic, Iași, Adenium, 2015
Recunosc reticența cu care m-am apucat să citesc acest roman, datorită titlului prea romantic, prea agresiv pentru gustul meu. Dincolo de titlu am descoperit însă un roman surprinzător de dinamic și de captivant, cu personaje complexe, bine conturate și cu un fir epic atent construit.
Personajul principal al narațiunii, Virgil Izmană, a avut o copilărie nefericită. Căsătoria părinților, țărani aduși la muncă la începutul anilor 1960 în uzinele Iașului comunist, s-a încheiat tragic atunci când tatăl aflat în state de ebrietate își omoară accidental soția în timp ce micul Virgil se ascunde îngrozit, fără a-și mai putea scoate din minte vreodată imaginea mamei având beregata tăiată într-un geam spart accidental. Ajunge la un orfelinat, unde va îndura tot felul de alte suferințe. Colegii mai mari, printre care se remarcă „Marian Țiganu”, îl terorizează, iar pedagogii și îngrijitorii aplică discreționar corecții fizice și îi supun pe copii la tot felul de pervesiuni sexuale. Când Virgil refuză un astfel de tratament și în bruschează pe „domnul Gelu”, ajunge la infirmerie în stare gravă. Aici este remarcat de doctorul Săvulescu, care va aprecia autocontrolul băiatului și pasiunea sa pentru cunoaștere. În paralel cu procesul de însănătoșire, doctorul îl duce tot mai des pe băiat în apartamentul său, unde îi va pune la dispoziție imensa sa bibliotecă, colecția de viniluri cu muzică de operă și, în plus, îl va învăța arte marțiale.
Reîntors la internat, Virgil se impune rapid printre colegii de cameră și printre pedagogii abuzivi. Se va înscrie apoi la un liceu industrial. Doctorul Săvulescu îl adoptă. Virgil îi ajută la învățătură pe cei doi prieteni din orfelinat, Bazil și Ticuță, astfel că și aceștia reușesc să se înscrie la liceu. Bazil, aparent indolent și preocupat doar de satisfacerea poftei de mâncare permanente, își descoperă pasiunea pentru electronică. Ticuță nu excelează într-un domeniu anume, dar va deveni, după 1989, unul dintre cei mai importanți comercianți ai Iașului. În această perioadă Vrgil va începe să practice boxul sportiv și va intra în atenția Securității, care îl recrutează.
Urmează apoi stagiul petrecut în armată, unde Virgil reușește să atragă atenția superiorilor prin talentul de a eluda pedepsele meschine impuse de caporali „pufanilor”. În scurt timp, va fi preluat de către o unitate de elită a Securității, specializată în operațiuni antiterorism. În timpul Revoluției, nu va respecta ordinul de a trage în civili. După numeroase peripeții și după ce scapă cu bine dintr-o manevră a unui general de Securitate, spion KGB, care își ascunde urmele, profitând de confuzia acelor zile, prin manipularea unor divizii armate ale Securității pentru a se elimina reciproc, Virgil reușește să treacă granița și să se înscrie în Legiunea Străină, unitatea militară de elită a armatei franceze.
În 1995 îl găsim în războaiele de secesiune din fosta Iugoslavie. Își formează un grup mic, dar devotat de prieteni în cadrul Legiunii: un german, un croat, un italian și un colonel francez, superiorul acestora. După încheierea misiunii de asigurare a existenței statului croat, colonelul îl va ajuta pe Virgil să-și deschidă o afacere în România, în domeniul transporturilor. Criza economică din 2008 îi va pune capăt, iar Virgil va prelua cu această ocazie o nouă misiune din partea Legiunii, aceea de a asasina bancheri corupți. După ce serviciile secrete ale celor mai puternice state ale lumii se resemnează cu deciziile propriilor guverne de a nu falimenta instituțiile financiare responsabile pentru criză datorită consecințelor negative majore pe care acest deznodământ le-ar antrena asupra economiei mondiale, acestea decid că instituțiile respective trebuie să primească niște semnale puternice, chiar dacă neoficiale, pentru a nu mai recurge la speculații financiare pe o scară atât de largă, lăsând guvernele să acopere pierderile din contribuțiile cetățenilor. Ia naștere în acest fel operațiunea Shylock.
După primele trei asasinate, poliția belgiană începe să pună cap la cap o parte din piesele acestui intricat puzzle. Poliția română este de asemenea cooptată, deoarece un asasinat, avându-l ca autor pe Virgil, are loc pe teritoriul României. Poliția descoperă operațiuni de spălare a unor sume de sute de milioane de euro provenind din paradisurile fiscale în republica Moldova. În toată această afacere, mai ales în estul Europei, sunt implicați, alături de bancheri, și politicieni de rang înalt. Atunci când conștientizează că sunt eliminați unul câte unul ca parte a unui plan mai vast, bancherii ripostează, angajând proprii mercenari. Aceștia reușesc să îl asasineze pe legionarul italian și pe fratele geamăn al legionarului german. Ceilalți legionari din grupul lui Virgil sunt dați în urmărire generală prin Interpol. Reușesc cu toții să scape, să neutralizeze mercenarii puși pe urmele lor de către bancheri și că înceapă o viață nouă în Statele Unite. Datorită serviciilor neprețuite ale lui Bazil, Virgil reușește să scape de filtrele poliției române și ale SRI-ului și să comunice eficient cu ceilalți legionari, fapt pentru care i se oferă o slujbă în echipă.
Am omis deliberat din această succientă expunere a succesiunilor evenimențiale care stau la baza construcției romanului numeroase amănunte picante, care fac deliciul cititorului, și pe care acesta le va descoperi, să sperăm, singur. Destinul lupului singuratic oferă o lectură captivantă, în ciuda planurilor cronologice suprapuse, și reprezintă un roman care ar merita tradus în alte limbi, cu precădere în limba engleză.
Cronică de Emanuel Copilaș
Emanuel Copilaș este lector doctor la departamentul de Științe Politice din cadrul Universității de Vest, Timișoara. Autor de cărți și articole în diferite volume colective și reviste de specialitate, Emanuel Copilaș este colaborator ocazional al revistelor Observator Cultural, Cultura, Timpul, și al platformei Criticatac.
