În spatele titlului aparent naiv, Oscar și Tanti Roz (ed. Humanitas Fiction, trad. Marieva Ionescu, 2012), se află un mesaj puternic ce încearcă (și reușește) să te sensibilizeze. Titlul este, așa cum își propune, ușor naiv, iar romanul se citește rapid, având 100 de pagini cu scris mare (așa cum mai întâlnim la alte volume ale lui Eric-Emmanuel Schmitt).
Ca să fiu succintă în ceea ce privește explicația titlului: este chiar vorba de un băiețel (așa cum ați intuit) pe nume Oscar, care are 10 ani și Tanti Roz, o infirmieră în vârstă, dragă lui Oscar pe care o descrie (sau mai bine zis descrie aspectul îmbătrânit), de altfel într-o notă naiv – profundă: ”…mi se pare incredibil că nimeni nu și-a dat seama până acum (n.r. de vârsta ei), cu toate ridurile alea ca niște raze de soare pe care le are în jurul ochilor” (p. 11)
”Dragă Doamne – Doamne”. Așa își începe Oscar scrisorile zilnice către Dumnezeu. Băiețelul este bolnav de leucemie și îi povestește lui Dumnezeu viața lui din spital, unde singurii prieteni sunt: Tanti Roz, Peggy Albăstrea, Popcorn, Jumară sau Einstein. Relația cu părinții lui nu este prea grozavă, aceștia neștiind cum să se poarte cu el (ocupându-și timpul cu tot felul de jocuri ore întregi sau ascultând CD-uri mult timp fără a purta conversații), dar Tanti Roz umple golul lăsat și îl înveselește pe băiat. Universul lui este redat prin epistolele către Dumnezeu care primesc, din când în când, răspuns, deși ele nu sunt expediate, propriu-zis, niciodată.
Această femeie, care inventează tot felul de povești (și aici vă las să descoperiți voi la ce se referă), îi propune băiețelului să trăiască în următoarele 12 zile ca și cum ar trece 10 ani din viața lui într-o zi. Astfel că, pe zi ce trece, devenind copil – adolescent – matur etc. doar în câteva zile, el trece prin niște stadii importante din viața unui om normal: își face prieteni, și-o face iubită pe Peggy Albăstrea, au o relație, se căsătoresc, suferă alături de ea (când se operează), se despart, îmbătrânește etc. O viață de om trăită în câteva zile. O viață de om trăită mai frumos decât se putea trăi, de un copil care așteaptă un semn de la Dumnezeu și care, în final, este și răsplătit.
Trebuie reținut faptul că dincolo de naivitatea aparentă și limbajul ușor de înțeles (este scrisă din perspectiva lui Oscar) se află un sens profund, cel al credinței în ceva, al căutării de sine și regăsirii prin credință, al relației om – Dumnezeu și al acceptării eului interior.
Lecția lui Oscar este pentru noi toți, care avem nevoie de relația ”Dragă Doamne – Doamne” până nu e prea târziu. Rămâne, desigur, o perspectivă refutabilă.
Emilia Zăinel
Carte o poti cumpara cu reducere de aici.
