fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Realitățile fenomenului Pitești sau despre tortură ca mod existențial

”Oroarea are treptele ei și pe cea de sus stă, incontestabil, reeducarea”.

Fenomenul PiteștiRecenzie la cartea Fenomenul Pitești, de Virgil Ierunca

Istoria consemnează în viața statelor și a oamenilor o paletă largă de întâmplări, fapte și consecințe. Literatura ni le redă însă cu alți ochi, mai profund parcă, dar cu o fervoare de adevăr, de realitate, categoric mai apăsată, mai consecventă în demersul recongnoscibil al clipelor trăite. Sunt cărți de memorii care te poartă prin vieți comune autorului, dar sunt și cărți care te șochează prin trăirile acestor vieți comune.

O astfel de carte este Fenomenul Pitești a lui Virgil Ierunca, istoricul acestui infern dezlănțuit de autoritățile comuniste în perioada 1949 – 1952, care întrece nu numai o imaginație așezată, ci și capacitatea uzuală umană de pricepere, de înțelegere, de determinare a modalității în care o acțiune poate merge până într-acolo încât să fim în fața dialogului despre dezumanizarea prin tortură. Ceea ce descrie Virgil Ierunca reprezintă o nouă filă cutremurătoare din repertoriul ororilor concentraționare ale secolului trecut, cu o trăsătură specifică: utilizarea sistematică a torturii deținuților de către alți deținuți în scopul reeducării – teză scelerată cu rădăcini în ideile pedagogului sovietic Makarenko.

”Ideea reeducării prin închisoare nu e specifică regimurilor comuniste. Înainte de a fi un element al panopliei revoluționare, ea a făcut parte din morala socială burgheză, aplicată cu scopul reînscrierii delincventului în rândul oamenilor cinstiți. (…) Toată lumea a fost torturată, toată lumea a torturat. Cei morți acolo și cei care au supraviețuit au fost privați până și de propria lor nefericire”, scrie în prefața cărții Francois Furet.

Pe 6 decembrie 1949 se naște la Pitești experimentul care avea să facă până în vara lui 1952 sute de victime și să șteargă pur și simplu cu buretele personalitatea umană, chiar și a celor care au mai supraviețuit. Tot acest episod crud al istoriei noastre s-a derulat haotic și doar pentru a implementa constatarea ,,Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!”. Securitatea era condusă la acea vreme de generalul Nikolski, ”Scopul Securității, inițiind reeducarea de la Pitești, nu era numai de a doborî forțele vii ale unei mișcări politice – oricare ar fi fost ea -, ci și de a anihila metodic și fără posibilitatea de recuperare forța de opoziție a totalității tineretului deținut”, notează Virgil Ierunca.

Reeducarea avea patru faze distincte: demascarea externă (deținutul trebuia să-și arate loialitatea față de partid și de așa-zisa construcție a torționarului Țurcanu – tânăr fascist devenit comunist în 1944, arestat în 1948 și închis la Pitești – intitulată Organizația deținuților cu convingeri comuniste), demascarea internă (studentul torturat trebuia să demaște toate persoanele care-l ajutase să reziste în interiorul închisorii), demascarea morală publică (deținutul era obligat să realizeze caracterizarea invectivală a familiei, a credinței și a propriei sale persoane) și schimbarea rolului (reeducatul e pus să conducă procesul de reeducare al celui mai bun prieten al lui, devenind astfel călău).

Iată un episod de un grotesc greu de imaginat, descris în paginile cărții: ”Cum camerele erau, în general, supraaglomerate, unii deținuți intrau sub prici și dormeau direct pe ciment. De aici, termenul șerpărie: te strecurai sub prici ca un șarpe și acolo nu puteai sta întins. În spațiile dintre priciuri, era broscăria. Acolo, oamenii stăteau ca broaștele, înghesuiți pe ciment, și totuși mai bine ca în șerpărie, neavând deasupra capului un prici care să-i împiedice să facă vreo mișcare. Un om proaspăt sosit într-o astfel de cameră ticsită și care nu găsea nici un loc intra mai întâi în șerpărie, trecea, când putea, la broscărie și numai apoi ajungea, într-o bună zi, pe prici. (…) Când ieșeai de sub șerpărie, erai bătut până la sânge cu obiecte metalice sau cu cureaua. Și iar trebuia să pătrunzi în șerpărie, de data asta în cinci secunde, deoarece timpul se scurta pe măsură ce deținutul obosea. Au fost perioada cînd intrarea și ieșirea din șerpărie, cu torturile intercalate, durau în mod neîntrerupt câte șase ore în șir”.

Cu toate acestea, Virgil Ierunca povestește că ne aflăm în fața torturilor ”ușoare”, notând mai departe că ”A fost practicată toată gama – posibilă și imposibilă – a torturilor: diferite părți ale corpului erau arse cu țigara, au fost deținuți cărora li s-au necrozat fesele și le-au căzut cum cade carnea de pe leproși. Alții au fost obligați să mănânce o gamelă de fecale și, după ce vomau, li se înfunda voma în gât”.

Imaginația delirantă a celor care au pus în practică ororile de la Pitești nu a avut limite, umanitatea devenind un cuvânt inexistent în perioada desfășurării acestei epurări a studenților și a oamenilor care aveau alte convingeri politice decât cele comunisto-sovietice. ”Se produsese, de fapt, la Pitești, o mutație a psihicului omenesc. Se născuse un nou tip uman – dacă se mai putea numi astfel -, care va deveni o enigmă și o teroare pentru deținuții din închisorile alese pentru extinderea experienței”, mai scrie Ierunca în Fenomenul Pitești arătând forța de multiplicare a răului cu noi valențe ale reeducării la Canal, la Gherla, la Târgu-Ocna, la Ocnele Mari.
Ceea ce este uimitor e faptul că putut să existe un personaj sinistru ca Țurcanu, călăul ridicat în slăvi de sistem și de acoliții lui, inventatorul multora dintre metodele aplicate în acest experiment, un personaj inteligent după cum notează autorul, dar de un sadism ieșit din comun, mai ales prin prisma considerațiilor psihologice pe care și le nota în urma torturilor.

Virgil Ierunca încheie astfel mărturia vie și plină de tragism, sarcasm și macabru din carte: ”Nimănui nu-i este îngăduit să uite că între 1949 și 1952 s-a desfășurat în România experiența pe care am încercat s-o descriem și că, dintr-un arhipelag al ororii, una dintre cele mai odioase insule s-a numit Pitești”.

Recenzie de Adrian Stângă

Cartea Fenomenul Pitești, de Virgil Ierunca poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, Libris, Cărturești sau eMAG.

bogdan
Total
10
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article
reduceri

Weekend Nemira cu reduceri mari și transport gratuit

Next Article
Un detectiv cu ușoare dureri de cap

Papa Gordon, un detectiv fermecător

Related Posts

Total
10
Share