În Căsătorie de plăcere, de Tahar Ben Jelloun, un om este pe jumătate paralizat, își revine cu greu după un atac cerebral și are fața aproape blocată. Nu este „oricine”. Artist de succes și perfecționist căruia i s-a dus vestea, astăzi abia își poate mișca degetele să schimbe canalele de sport le ale televizorului. Este revoltat de faptul că a devenit dependent. „Când viața ta este în mâinile altcuiva, mai este o viață?”.
Nu a fost mereu așa. Țintuit, are acum răgazul să rememoreze etapele celor două decenii de mariaj, fiecare episod care l-a adus în postura de a trăi o relație stranie, încordată, cu o femeie pe care a iubit-o și alături de care a crezut că dragostea învinge și depășește totul. Dar realitatea micilor detalii care se tot adună a vrut altceva.
Mai multe detalii despre cartea Căsătorie de plăcere, de Tahar Ben Jelloun găsești în articolul nostru de aici.
Partea întâi, intitulată „Bărbatul care a iubit femeile prea mult” este narațiunea soțului, scrisă la persoana a treia. Proza este densă, dar fluidă, creionând tangajele emoționale ale relațiilor pe termen lung. Fiecare mică greșeală începe să sape la temelia căsniciei încă din ziua nunții. Familia lui este înstărită, arabi intelectuali din Fez; a ei sunt țărani berberi, „oameni care nu pot vorbi nici limba arabă ca lumea”. Tânăra soție nu este impresionată de aplecarea lui către artă și frumos, iar bărbatului încep să-i umble prin cap gânduri despre lipsa de sensibilitate și filistinismul celei pe care o iubește. La scurt timp, în admirația lui se intercalează mânia și mariajul o ia în jos. Zi după zi. Cititorul simte compătimire: soția pare geloasă, posesivă, invidioasă pe succesul lui, superstițioasă, paranoică și clar inferioară intelectual.
Legăturile extraconjugale sunt descrise de soț ca niște diamante în noroi. Grație măiestriei narative a lui Jelloun, imaginile acestor femei sunt vii, ample, captivante. În mod firesc, ceea ce își amintește bărbatul este creionat în felul în care îi convine. „Știu de câte ori egoiștii au profitat de sensibilitatea ta”, îi spunea cândva „iubirea vieții lui”, amanta Ava, care, totuși, „l-a părăsit, lăsându-l blocat pe un doc, copleșit de vină, prins în lanțurile conjugale și înghețat de frică”. Dorința lui de a se elibera de nevastă luptă încontinuu cu un fel de inerție pe care bărbatul bolnav de acum și-o proiectează ca „noblețe”.
Apoi cititorul cărții Căsătorie de plăcere intră în dezbaterea internă a nevestei, Amina, care îi spune bărbatului ei „Foulane”, care înseamnă „nimeni”. În cuvinte mult mai puține și mult mai fruste, dar nu lipsite de inteligență, narațiunea la persoana întâi relevă faptiul că marele artist nu aducea și acasă liberalismul pe care îl afișa și pentru care era respectat și iubit. Este dominant, lipsit de atenție și intimidează. „A trebuit să mă îngrop în umbra lui”, își amintește Amina. Aventurile lui, de multe ori compulsive și cu totul întâmplătoare, sunt „un certificat al sclaviei și umilinței mele”. Acum reiese și motivul ezitărilor lui „Foulane” de a divorța: din 2003, în Maroc a fost adoptată o lege potrivit căreia o soție înșelată are dreptul, la divorț, la o mare parte din averea soțului infidel.
Firește, nici Amina nu este complet de încredere astfel încât cititorul să poată manifesta un partizanat fără umbre. Femeia este răzbunătoare, indiferent dacă pe drept sau nu, și aflată în capcană. Și ea, ca și soțul, își imaginează că toți copiii sunt de partea ei. Filă cu filă, într-un tot unitar care se dovedește o lectură excelentă, provocatoare, despre căsnicie, dar și despre diferențele majore dintre clasele sociale, bărbați și femei, tabloul interogărilor care survin în viața atâtor oameni, din păcate prea târziu, atunci când sunt bătrâni sau neputincioși, este o alee către introspecție.
Cartea Căsătorie de plăcere, de Tahar Ben Jelloun poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, Nemira, Libris sau eMAG.
