Comedia umană – William Saroyan, trad. Mădălina Stancu, ed. RAO, 2009
Cumpara cartea cu reducere, de aici.
Prima carte pe care am citit-o de William Saroyan a fost Aventurile lui Wesley Jackson, care m-a convins de valoarea autorului, așa că am cumpărat și a doua carte. Romanul de față a fost ecranizat în 1943, câștigând Oscarul pentru scenariu. Autorul a fost și premiat cu Pulitzer pentru o piesă, în 1939, dar l-a refuzat. În limba română mai este tradusă o carte de el, în afară de cele de mai sus, Nebunie în familie, apărută tot la editura RAO.
William Saroyan (1908-1981) a fost un scriitor american, născut în California, într-o familie de emigranți de origine armeană. A luptat pentru armata americană în cel de-al Doilea Război Mondial, temă care se regăsește în romanele sale. Cartea de față vine cu o dedicație adresată lui Takoohi Saroyan, tatăl autorului.
Acțiunea se petrece în orașul Ithaca, California, având-ul în prim-plan pe adolescentul de 14 ani Homer Macauley, care se angajează la poștă. În jurul lui oscilează și celelalte personaje ale orașului, povești ale tinerilor care caută să-și ocupe timpul, și ale adulților ce primesc zilnic vești din război, mai ales de la departamentul de război cu privire la viața fiilor plecați să-și servească țara.
Acesta este și una din sarcinile neplăcute ale lui Homer, de a înmâna telegramele ce conțin vești rele, trecând de la neputința de a pleca de lângă mama suferindă, la abilitatea de a înmâna telegrama și fugi cât mai repede pe bicicleta lui. Nu poate alina suferința mamelor, dar nici nu poate suporta să vadă reacțiile lor.
Și fratele lui, Marcus, este plecat în război. El cu Tobey, camaradul său, speră să se întoarcă în Ithaca, fiecare având planuri mari. Dacă se vor întoarce, asta vom vedea.
În plan secund îl găsim pe fratele lui Homer, micuțul Ulise în vârstă de patru ani, care pare cel mai neînfricat copil din oraș. Gingaș, neștiutor, Ulise vine să dea o altă față atmosferei apăsătoare din timpul războiului. Autorul a reușit să creeze un univers perfect al unui copil de patru ani, dar și a alor copiii care se țin zilnic de prostii. O lumea pe care am uitat-o, dar care pare-se că pe autor l-a marcat profund.
Atmosfera cărții are un iz de amuzament, datorită poveștilor amuzante ale unor personaje, de altfel tragice, cum ar fi domnul Grogan de la oficiu, care bea tot timpul și-l roagă pe Homer să-l trezească prin metode speciale, sau Big Cris care-l salvează pe micul Ulise dintr-o capcană complicată, sau tinerii care se duc la furat de caise în martie dar și multe, multe ale povești împărțite în capitole.
Autorul pune în vorbele personajelor sale lecții de viață, precum vedem în următoarele extrase:
”- Mere, portocale, bomboane, banane – fursecuri nu. Acesta e băiatul meu. Are trei ani. Nu bolnav. Vrea mulțime de lucruri. Nici nu știu ce vrea. Nimeni nu știe ce vrea. Vrea, atâta. Se uită la Dumnezeu. Zice: dă-mi asta, dă-mi aia – da’ niciodată nu mulțumit. Tot timpul vrea. Tot timpul necăjit. Sărac Dumnezeu nu poate vindeca asta tristețe. El dă toate – lumea, soarele, mama, tata, sora, unchi, văr, casa, curtea, soba, masa, pat – sărac Dumnezeu dă toate – dar nimeni mulțumit – toată lumea ca băiatul cu gripa – toți zic dă-mi fursec, vreau fursec – cu stafide.” (pp. 145-146)
”- N-aș putea să-ți spun toate astea dacă n-aș fi beat. Ascultă: fii mulțumit de tine însuți. Da, de tine însuți. Fii recunoscător. Omul, ascultă la mine, poate – și trebuie – să fie mulțumit de sine însuși. Iar tu trebuie să fii recunoscător pentru darul pe care-l ai – acela de a inspira încredere chiar și străinilor.” (p. 191) (domnul Grogan)
Sper că v-am convins și pe voi să începeți să-l citiți pe Saroyan.
Emilia Zăinel
Hei, Takoohi Saroyan era mama lui. Tatăl lui Saroyan se numea Armenak.
Dacă dorești mai multe informații și recomandări legate de Saroyan, aștept un mail.