Când John Perkins a fost selectat să lucreze pentru NSA, surpriza a fost totală – era un tip care dăduse greș în interviu, era un indisciplinat și menținea legături cu „străini dubioși”. Mai târziu a lucrat pentru o companie aflată în competiție directă cu Bechtel și Halliburton. Așa cum avea să afle ulterior, treaba lui, ca economist, era să meargă în statele slab dezvoltate, să le ofere împrumuturi uriașe pentru infrastructură și să le „vândă” un viitor prosper. „Încă din primele luni chiar și eu mi-am dat seama cu ce ne ocupam noi”.
Prezentate celor potriviți, aceste cifre fantasmagorice își atingeau ținta, contractorii intrau buluc și se apucau de turnat și de forat, economia nu atingea niciodată țintele-fantomă, scadențele blocau pe veci națiunile la cheremul companiilor cu „săpatul”. Dacă nu intervenea vreo „revoluție” sau vreun regim autoritar care să naționalizeze totul, rețeta era garanția succesului.
Chiar și când pare să nu meargă, această strategie tot merge, spune pe șleau John Perkins. Rezultatele sunt cvasicunoscute: câteva familii privilegiate din statele respective devin nerușinat de bogate, restul populației e pe cont propriu, săracii sunt și mai săraci, iar cine stă în calea fericirii celor exclusiviști și puțini și a înavuțirii lor poate sfârși chiar și la cimitir. Totul e permis.
Capitol după capitol, banii, amestecul giganților economici în tot felul de combinații politice, partizanatul lor cu o parte sau alta, în funcție de marele (și constantul) profit sunt detaliate de Perkins într-o lumină albă, crudă, aproape jurnalistică. Este acel tip de literatură care lasă un loc mare propriului sistem de gândire al cititorului să judece tabloul de ansamblu. Comunicarea și acuratețea sunt preferate eleganței și stilisticii.
Confesiunile unui asasin economic umple, practic, acel spațiu dintre o anchetă jurnalistică ce ar fi devenit prea extinsă și un manual de predat și de absorbit într-un timp prea scurt.
La finalul unei lecturi care tulbură și ridică perdeaua asupra unuia dintre motivele pentru care 26 cei mai bogați oameni ai planetei dețin cât cei mai săraci 3,8 miliarde, cititorul se poate întreba cum o fi rămas Perkins în viață să spună povestea…
