Marea casă, de Nicole Krauss. „De ce de fiecare dată când un chilian vrea să iasă în lume, afurisitul de Neruda a fost deja acolo și a instituit un monopol?”, se revoltă Daniel Varsky, un mare iubitor de poezie. Supărat, îi lasă spre păstrare prietenei în ale adorației pentru versuri Nadia un birou enorm. Are 19 sertare ciudate, dintre care unul este în permanență încuiat. Nadia, o scriitoare de succes mediu, face din piesa de mobilier centrul existenței ei – oricum nu este prea sociabilă și nu mai este foarte tânără, deci deliciile existenței sunt tot mai puține.
Daniel nu se mai întoarce după biroul lăsat în urmă. Este arestat de poliția lui Pinochet, torturat, apoi ucis. Nadia continuă să scrie la biroul cu pricina ani de zile, bântuită de memoria vechiului prieten. Alături de acest mobilier se petrec, ca într-un tablou vivant, câteva cărți și un mariaj ratat. Într-o zi, Nadia primește un mesaj de la Leah Weisz, care pretinde a fi fiica lui Daniel și, firește, se interesează tocmai de birou. Femeia îl înapoiază, nici ea nu știe de ce, și imediat viața ei se prăbușește…
Undeva în trecut, un vârstnic încearcă să afle de ce soția lui care tocmai a decedat i-a dat biroul lui Daniel Varsky în 1968; apoi, ca după o falie în timp, studenta la Oxford Izzy povestește despre Yoav, băiatul pe care îl iubește, și despre… Leah Weisz, sora lui. Din nou apare imaginea familiei stricte, biroul cu existență atât de aventuroasă figurând o dată în plus ca pion în lupta dintre un tată aspru și fiul său înstrăinat; degeaba părintele regretă mai târziu, copilul distant și de neînțeles, care l-a sfidat la un moment dat, rămâne astfel definitiv.
Mai presus de piesele răsfirate ale fiecărei povestiri în parte din Marea casă stă un puzzle uriaș; complotul face loc unei idei de ansamblu, o meditație referitoare la pierderile din viață și la recursul care trebuie să reconstruiască un tot din fragmente, oricât de mărunte. Marea casă devine astfel un suflet închegat, aflat sub imperiul ideii că de la arderea Ierusalimului de către romani, fiecare evreu reașează, piesă cu piesă, memoria întreagă a vechilor temple: „imaginea este atât de vastă, încât nu ne mai amintim decât bucățețe infime”, mărturisește un personaj.
De undeva din fundal, câte o existență se vădește în splendoarea simplității: într-o zi, Izzy își surprinde mama citindu-i cursurile de la Oxford. Ar fi vrut să meargă la facultate, dar ca femeie nu i-a fost permis…
Romanul Marea casă, de Nicole Krauss poate fi cumpărat cu reducere de aici.
Leave a Reply