Pentru astăzi vă propun o scurtă poveste despre Regele Șerpilor, de Jeff Zentner. Cartea asta e GENIALĂ. BOOM, am terminat recenzia…
Nu, acum serios, cartea asta chiar merită citită din o grămadă de motive. Așa cum v-am mai spus, nu o să mai fac o recenzie tipică plină de spoilere… o să fac doar o listă imensă care să te convingă și pe tine că merită să o citești:
Acțiunea și personajele sunt MULT prea credibile. Nu mă înțelegeți greșit… nu e un lucru rău. Personajele sunt 3 adolescenți, fiecare cu problemele lui, ca în viața reală. Travis, un fan al seriei Râuri de Sânge. Am găsit foarte haios faptul că Râuri de Sânge este o parodie a GOT-ului (Game of Thrones). El are o amuletă ieftină cu un dragon și un toiag. Este genul de băiat considerat tocilar doar din cauza gusturilor lui diferite; Dill, băiatul care este judecat de toată lumea din cauza tatălui lui care este la închisoare… din diverse motive (ar fi un spoiler). Are o familie foarte religioasă. Dar nu în felul bun. Ar merge așa de departe maică-sa pentru a-l salva pe tatăl lui încât ar da vina pe Dill pentru faptele lui oribile; Lydia, o fată iubitoare de modă. Nu este o tipă obișnuită care se ia după gusturile tuturor… nu, nu, nu… dimpotrivă. Ei îi place ce îi place ei. De asta blogul ei ”Dollywould” a ajuns așa popular. Pentru că e unic. Adolescenți obișnuiți, nu? :))))
Este o carte foarte emoționantă. Asta arată un singur lucru: cât de bine poate să fie scrisă. Chiar o să-ți pară rău pentru personaje. Este a doua carte care m-a făcut să plâng (locul unu, moartea lui Cedric Diggory în Harry Potter, era unul dintre personajele mele preferate).
Nu este plictisitoare deloc. Cartea asta are 343 de pagini. Am terminat-o atât de repede încât a început să îmi pară rău că este gata. Dacă nu ai ce face sau aștepți ceva… cartea asta e perfectă. Nici nu-ți dai seama cum trece timpul când o citești. Mereu suspans și personajele credibile te fac să te întorci la citit după ce te-ai hotărât să te mai oprești.
Foarte logică, și înceată. Recunosc… acțiunea nu este mult prea rapidă. Cartea nu te grăbește nicăieri, vrea să înțelegi cam ce se întâmplă în mintea personajului, nu te bagă niciodată în ceață, doar rareori în momentele de maximă tensiune… De exemplu, Al cincilea val te bagă non-stop în ceață. Dar asta se potrivește cu acțiunea perfect. De asta este și cartea mea preferată până acum. Dar în Regele Șerpilor, nu are ce căuta. Nu este SF sau Thriller. Asta e de bine. Un alt exemplu de carte care nu prea s-a descurcat cu asta: Absolut tot (o carte interesantă, o să scriu curând o recenzie și la ea). Deși are o premisă genială… și cartea Absolut tot în general este genială, până la sfârșitul ei nu eram niciodată siguri dacă Maddie era bolnavă sau nu. Poate dacă avea și pasaje la persoana a 3-a în care să ni se explice ce se întâmplă, chiar dacă Madelyn habar-n-avea era bine. Dar este tot foarte ok pentru că cu toții în timp ce citeam cartea asta ne mai trecea prin minte ”Da’ sigur e bolnavă?”.
Are un final fericit: Nici nu știți cât de mult mă bucur că a avut un sfârșit fericit. Cartea asta îți sparge inima de mult prea mult ori pentru a avea un final nasol. Mă bucur că autorul a înțeles că nu trebuie să omoare personajul principal ca sfârșitul să fie dulce-acrișor. (Da, LA TINE MĂ GÂNDESC, AL CINCILEA VAL!!!!!!!)
Cam asta a fost ce am avut de zis azi (de scris).
Cartea Regele Șerpilor, de Jeff Zentner poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.
