Istoria ciudată a acordării celei mai importante distincţii militare britanice – celebra Victoria’s Cross – este redată de Gary Mead din perspective mai puţin obişnuite: lipsa femeilor de pe lista onoraţilor sau arbitrariul ocazional al acordării marii distincţii pentru acte de bravură.
Aşadar, pe de o parte, „miturile din jurul acestei bucăţi de bronz care provine dintr-un vechi tun rusesc făcut în China şi capturat cândva de englezi sunt la fel de puternice ca întotdeauna”, notează „The Telegraph”. Pe de altă parte, aceasta nu este o carte care prezintă o colecţie de persoane meritorii, ci mai degrabă un discurs critic la adresa criteriilor în virtutea cărora se acordă preţioasa medalie. „Iar concluziile sunt chiar deranjante”.
Istoria Victoria’s Cross începea în 1856, în timpul Războiului Crimeei, când s-a ajuns la concluzia că fapte de arme de un curaj incredibil (cum a fost şarja brăgăzii uşoare) nu beneficiau de suficientă recunoaştere. „Ca multe alte idei victoriene, numele medaliei a fost dat de isteţul soţ al reginei Victoria, prinţul Albert, care a sesizat ocazia de a spori prestigiul monarhiei”. Deşi nu există o regulă împotriva primirii de către o femeie a distincţiei, totuşi în istoria acordării ei nu apare numele vreunei femei. Autorul se întreabăă de ce şi exemplifică cu nume cunoscute de femei care s-au distins prin acte de curaj de excepţie „şi care au fost omise din simple motive de şovinism sexist”. Astfel, Ethel Grimwood, soţia unui oficial britanic din India, a scos o coloană de trupe din asediu, fiind rănită în timpul operaţiunilor. Actele ei de bravură ar fi meritat Victoria’s Cross, sugerează Mead. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Margot Turner, o infirmieră care a dat dovadă de un curaj extraordinar în faţa trupelor japoneze (şi care a fost distinsă totuşi cu Red Cross).
În ce priveşte „nedreptăţile” pe care autorul le consideră în acordarea Victoria’s Cross, Mead exemplifică cu faptul că distincţia i-a fost oferită căpitanului Leonard Cheshire pentru bravura sa din Afganistan, din timpul celor 102 misiuni executate, dar militarului Ace Johnny Johnson, cu zeci de misiuni la activ, nu. La fel s-a întâmplat şi în primul război mondial, când „Billy” Bishop primea Victoria’s Cross pentru fapte de vitejie susţinute doar de el însuşi şi neconfirmate de rapoarte germane sau de martori (aşa cum cere regulamentul de acordare a medaliei).
Fără să încerce să diminueze impactul şi semnificaţia medaliei Victoria’s Cross, Mead atrage atenţia asupra semnelor că acordarea ei a devenit prea subiectivă (ca de pildă când a răsplătit eforturile de a ridica naţiunea britanică la nepopularele războaie din Irak şi Afganistan) „ţinând uneori mai mult de PR decât de valoarea şi bravura pe care legendara medalie le poartă înscrise”.
Cartea Victoria’s Cross, de Gary Mead poate fi cumpărată online de la eMAG sau Okian.
