“Romanul lui Kathryn Wagner, Dansatoarea lui Degas (Humanitas Fiction, 2013, traducere de Adriana-Carmen Racoviță) e un caleidoscop care compune, din unghiuri diferite, același model: ambiție, singurătate, mizerie. Alexandrie trăiește la ferma părinților ei, undeva în sudul Franței și, deși trece drept urâțică, e văzută ca șansa lor de-a se căpătui, printr-o căsătorie convenabilă. Asta până într-o zi, când dansează fermecător, în oborul unde tatăl ei vindea câteva vite, în fața unei doamne cu stare. Laudele doamnei Belmont o fac pe pragmatica mamă a lui Alexandrie, cu toate greutățile prin care trec, să-i plătească ore de balet și de cultură generală, ca să poată străluci, cât de curând, la Opera din Paris.
[button target=”_blank” style=”” class=”btn_yellow” link=”http://event.2parale.ro/events/click?ad_type=product_store&aff_code=2adb44b45&campaign_unique=184f69294&unique=fa56ed108″]Cumpara cartea cu reducere[/button]
În spatele visului frumos se ascunde un calcul meschin: femei de lume, balerinele ajung, vrând-nevrând, și dame de moravuri ușoare, iar banii amanților ar putea înlesni traiul familiei din Espelette. Antipatică și materialistă – în fapt, un suflet rănit de traiul aspru, de nevastă de fermier, mama lui Alexandrie este un personaj neconvingător. Pricepe ce înseamnă Parisul ca o mondenă, își urmărește interesele ca un bancher, prea știutoare pentru o țărancă, prea grosolan avară pentru un om cândva educat.”
Citeste aici toata recenzia scrisa de Simona Vasilache
