Cea de-a 13-a carte a lui Ian McEwan, „The Children Act”, vine în prelungirea unor frământări cu care autorul ne-a obişnuit în ultimele sale lucrări: intervenţia externă care tulbură liniştea şi echilibrul unui erou educat şi prosper. În cazul de faţă, judecătoarea Fiona Maye.
Cartea in limba engleza o poti cumpara cu reducere de aici.
Daca vrei sa citesti mai multe carti scrise de Ian McEwan, gasesti aici mai multe titluri in limba romana.
În vârstă de 59 de ani, Fiona îşi conduce şi familia la fel ca procesele. Seara se relaxează în apartamentul ei luxos, ia masa cu colegii sau ascultă muzică clasică (Schubert, Scriabin) la Kings Place. Mariajul ei de 35 de ani cu soţul profesor universitar este pe cale de a face implozie, dar acesta este doar zgomot de fundal. „Principalul eveniment este cazul pe care a acceptat să-l judece – un Martor al lui Iehova în vârstă de 17 ani, pe nume Adam, refuză transfuzia de sânge care i-ar putea salva viaţa. Este imposibil de frumos, aproape incredibil, o prezenţă eterică, un înger care cântă la vioară şi scrie poeme”. Fiona trebuie să decidă dacă religia sau raţiunea „câştigă cauza”.
Ateismul autorului răzbate cu claritate chiar din debutul poveştii. Pornind de la cazurile pe care le-a avut în faţă Fiona anterior acestuia, reiese limpede că este o luptă între vocea raţiunii şi obtuzităţile religioase: un tată marocan foarte strict vrea să-şi îndepărteze fiica de mama englezoaică, o comunitate ortodoxă urmăreşte să limiteze experienţele de viaţă şi educaţie ale tinerilor sau un cuplu de părinţi catolici preferă să-şi vadă gemenii murind decât să decidă să-l salveze pe unul cu preţul pierderii celui mai slab dintre ei. Interesant este faptul că toate aceste mini-poveşti sunt trasate în tuşe foarte puternice, fiind elemente de structură narativă solidă ale cărţii. Când în final cititorul ajunge la cazul lui Adam aflat la judecata Fionei, pare că McEwan are controlul situaţiei, urmărind fiecare mişcare a personajelor, înregistrându-le interacţiunea şi mediul cu minuţiozitatea şi răceala unui antropolog. „Nu era treaba sau misiunea ei să-l salveze, ci să decidă ce era rezonabil şi conform legii”.
Această carte poate ţine orice cititor complet captivat. („The Guardian”)