Julio Cortazar – Cât de mult o iubim pe Glenda, trad. Lavinia Similaru, ed. Polirom, 2009
Julio Cortazar este un scriitor important, opera sa incluzând multă cărți de proză scurtă, dar și romane. Printre acestea, ”Șotron„ este unul dintre cele mai cunoscute.
”Cât de mult o iubim pe Glenda” este o culegere de unsprezece povestiri. Titlul vine de la o povestire de o mai mare întindere ce poartă același titlu și se referă la un grup de fani (personajul principal al povestirii, Diana, Irazustra etc.) care o iubesc nespus pe actrița Glenda Garson. Datorită iubirii lor pentru ea hotărăsc să facă ”mici corecturi” la câteva dintre filmele ei. Este o poveste interesantă și captivantă despre care nu am să vorbesc pentru a lăsa loc cititorilor să o descopere.
Cele unsprezece povești fantastice sunt: ”Orientarea pisicilor”, ”Cât de mult o iubim pe Glenda”, ”Poveste cu păianjeni migala”, ”Însemnări într-un carnet”, ”Tăieturi din ziare”, ”Tangoul de la întoarcere”, ”Clonă”, ”Notă despre tema unui rege și răzbunarea unei prinț”, ”Graffiti”, ”Povești pe care mi le spun eu singur”, ”Inelul lui Moebius” plus un prolog – Instrucțiuni pentru a-l citi pe Cortazar – de Fernando Iwasaki.
Cortazar are un stil aparte, din acest motiv povestirile lui necesită atenție sporită la lecturare. O proză asemănătoare am întâlnit la Llosa în primul său volum de povestiri, cred, povestirea Băieții seamănă cu acestea, dar calitatea scrierii diferă.
Una dintre povestirile care mi-au atras atenție se numește ”Însemnări într-un carnet”. Jorge Gracia Bouza încearcă să afle, pe cont propriu, și să demaște, poate, o rețea (cine știe cu ce se ocupă) care începe să pună stăpânire pe rețeaua de metrouri, rețeaua Anglo din Buenos Aires. Inspectorul șef Montesanto pare la început să încerce să verifice dacă numărul de călători care intră corespund cu numărul de călători care ies. Punând diferențele minore pe seama unor greșeli, abandonează acest lucru, însă nu și neobositul Bouza care observă ore întregi ceea ce se petrece în subteran, notându-și tot. ”Ei nu sunt aici și nici măcar nu știu că povestea lor scrisă începe chiar în paragraful acesta”. (p. 71) Dar urmărirea lui nu are cum să rămână neobservată de către presupușii acaparatori.
”Tangoul de la întoarcere” se transformă în tangoul morții, un paradox al vieții. Viața o pune la încercare pe Matilde, când fratele soțului ei, Emilio sau ”Milo” (în același timp și fostul ei soț), presupus mort, apare într-o zi în fața casei. Flora, servitoarea și Carlitos, băiatul, nu bănuiesc nimic din neliniștile Matildei, iar soțul este plecat pentru mai multe zile. Milo își face loc în viața servitoarei și a copilului, pentru a ajunge la stăpâna care pare baricadată în casă, unde alcoolul îi devine prieten. Nimeni nu reușește să o scoată din această nenorocire. Greșelile trecutului o pândesc zilnic, până când își fac loc ușor, ușor la ușa ei.
”Povești pe care mi le spun eu singur” și ”Inelul lui Moebius” sunt captivante și țin mai mult de introspecție, deși sunt diferite. În prima găsim povestea unui personaj căsătorit care, în ciuda faptului că soția – Niagara – doarme alături, el născocește povești nocturne ce ar putea tulbura liniștea familiei. Trecând de la personaje necunoscute, ajunge la Dilia, o femeie căsătorită, prietenă de familie, care își face loc în povestea lui și anunță să tulbure liniștea atunci când trăirile din poveștile personajului încep să se transpună în realitate.
Cea de-a doua vorbește despre Janet și Robert. Ea se află la locul nepotrivit în momentul nepotrivit și anume într-o pădure cu bicicleta, unde dă peste Robert, care nu se află în cea mai bună stare. Întâlnirea se dovedește fatala, ea fiind violată și omorâtă din greșeală. În timp ce el este judecat și condamnat, ea se află acum în altă dimensiune, unde se întâmplă tot felul de experiențe. Ultima parte a prozei este destul de ciudată, fantastică, poetică aș spune.
Per total, fiind singura carte citită de acest autor important, pot spune că merită o atenție mai mare și că voi continua să îl lecturez cu drag. Așa cum zice Ernesto Sabato pe coperta IV: ”Cortazar este magnific în povestirile sale… un scriitor genial, de altfel”.
Emilia Zăinel
Cumpara cartea cu reducere si transport gratuit de aici.
