fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Vocația dialogului

Fascinația dialogului

Cu o experiență publicistică de peste 14 ani în presa culturală (a debutat cu texte de specialitate în revista Magazin istoric, în 2008, iar, editorial, în 2010, cu o carte mai puțin obișnuită în publicistica de la noi, Atingerea unui ideal – literații din timpul dinastiei chineze Tang), Camelia Pantazi Tudor este, la ora actuală, o veritabilă instituție de presă: director de revistă culturală (Astralis, din 2019), inițiatoare a Salonului Literar Astralis (peste 10 ediții, până în 2020), redactor-realizator a seriei de „dialoguri” cu scriitori și artiști Portret de autor „Mihai Grămescu” (iulie 2014 – decembrie 2021), redactor și colaborator la numeroase reviste din capitală și din țară: Viața Românească, Portal Măiastra, Cultura, Literatorul, Tribuna, Argeș, Revista UZPR  etc., membru al Filialei Presă Culturală a UZPR. (din 2021, revista Astralis apare sub egida UZPR.) etc.

Cu asemenea palmares jurnalistic, în 2022, autoarea s-a întors, după un îndelung ocol literarar, la vocația sa inițială, publicând volumul de interviuri Fascinația dialogului (Ed. Astralis) o continuare, în fapt, a unei bogate activități editoriale, concretizată, în vremea pandemiei, cu publicarea altor două cărți, Momente istorice (ed. a II-a, revizuită, Ed. UZPR., 2021) și Îngerii din lună (poezii, Ed. Astralis, 2021), ambele primite cu interes de publicul cititor.

În acest context, cele 21 de „convorbiri” culturale din Fascinația dialogului (mai mult de jumătate din cei intervievați sunt membri marcanți ai UZPR) confirmă puternicele legături afective din breasla jurnaliștilor, în special a celor din zona culturală, justificând, indirect, inițiativa Consiliului Director al Uniunii de a înființa o filială de profil. Principala calitate a acestor discuții libere pe teme cultural-profesionale este spontaneitatea. Autoarea nu „inventează” interviul, nu întreabă întâmplător sau fără obiect, nu inovează și nu șochează, ci merge la esențe, la surse. Începând cu selecția interlocutorilor, și continuând cu acuitatea întrebărilor, cartea este, cu totul, adecvată locului și momentului pe care îl trăim: este o oglindă a condiției creatorului, a jurnalistului cultural, în speță într-o societate profund afectată de recenta pandemie de Covid. Asta și pentru că, inevitabil, cartea are ca fundal, spectrul îndoielii provocat de acest flagel.

Alcătuită după toate regulile jurnalistice, fiecare interviu fiind precedat de câte un chapeau, o „carte de vizită” obligatorie, având în vedere diversitatea domeniilor în care își desfășoară activitatea jurnaliștii invitați, cartea, cu totul, este un portret de generație, este o dovadă că, la ora actuală, Filiala Presă Culturală este, poate, cea mai diversă, mai dinamică și mai originală structură profesională constituită în ultimii ani.

Rând pe rând, în carte își spun cuvântul despre artă, viață și cultură, publiciști, artiști lirici, poeți și prozatori, critici consacrați, pictori și chiar ingineri sau medici care, după un scenariu publicistic prestabilit, relatează propria devenire, gândurile și opțiunile personale, totul pe un fundal social bine delimitat. Cu toții însă, „prieteni” sau doar simpatizanți ai Revistei Astralis, au ca element comun pasiunea jurnalistică, atestată înclusiv de calitatea de membri ai Uniunii. Între aceștia, îi amintim, selectiv, pe filologul Dan Anghelescu, editor și fondator de reviste culturale, critic muzical și istoric al literaturii exilului, pe medicul Elena Armenescu, publicist, dar și „actriță” a trupei Teatrum Nostrum, a UZPR, pe actrița Magda Băcescu, directoare (și fondatoare) a singurei reviste pentru copii de la noi, cu apariție regulată, Puffy și prietenii ei, pe scriitorul (și jurnalistul) Geo Călugăru, cel mai mai autorizat „cenaclist” de la noi (din 1983 conduce aproape fără întrerupere astfel de „ateliere de creație”, veritabile laboratoare ale scrisului profesionist), pe publicistul „româno-german” Eugen Cojocaru, fondatorul Cenaclului și al Revistei Agero, de la Stuttgart (din 2001) și vicepreședinte al Asociației Scriitorilor Români din Germania, pe prozatoarea (și omul de afaceri) Daniela Gumann, director (fondator) a publicației Condeiul diasporei, ce apare în Austria, pe sinologul și traducătorul Constantin Lupeanu, cel mai „titrat” director al I.C.R-ului din Beijing, ori pe scriitoarea (și managerul cultural de succes) Loreta Popa, public-relation la Muzeul Național al Literaturii Române, iar lista poate continua.

Cu toții au ceva de comunicat, cu toții au trăit câte o experiență „unică”: „Când nimeni din redacția Jurnalului Național nu a vrut să se înhame la rubrica Ah, femeile!, devenită mai apoi, Ce vor bărbații, eu am îndrăznit să șlefuiesc acest mic colț tipografic, cucerind cititorii prin autenticitate, originalitate și simplitate. Mai târziu, am reunit aceste texte în cartea Scrisori pentru Ema, apărută la Editura For You. Cu acel prilej, maestrul Dan Puric spunea: „Ce sunt aceste epistole dacă nu strigăte sfâșietoare de viață, aruncate într-o lume fără ecou sufletesc?” (dialog cu Loreta Popa, p. 239).

Cartea Fascinația dialogului abundă în mărturii despre experiențe jurnalistice unice: „În 1990, am scos (la Brașov – n.n.) revista 15 Noiembrie, apoi cotidianul Alternativa, cu 14 proprietari. A urmat Observatorul (de Brașov – n.n.), sub egida Trustului de Presă Expres, apoi am fost consilier artistic la revista Astra (dialog cu pictorul Gabriel Stan, p. 271) „După ce în Austria, țara noastră de adopție, am înființat Asociația Scriitorilor Români, m-am gândit să înființez și în Țara-mamă un astfel de Centru de creație. Am abordat deliberat, aș spune, jurnalismul cultural (s.n.), iar soțul meu (Constantin Gumann – n.n.), jurnalismul politic, convinși că „fericirea pe care nu o împarți la doi nu se dublează” (dialog cu Daniela Gumann, p. 177). Iar exemplele pot continua.

Cu totul, cartea reflectă diversitatea și vitalitatea Filialei Presă Culturală. Spontani, „geniali”, originali și autentici, jurnaliștii intervievați au „replica la purtător”: „Văzul inimii, emisiunea pe care am gândit-o și am realizat-o în ultimii ani, este despre performanță și armonie, este despre o lume a esențelor. Am dorit să fie marcată de emoția confesiunii. Darul de a ne îmbogăți spiritual, prilejuit de întâlnirea cu talentul, este șansa noastră de a fi împreună” (dialog cu poeta Evelyne Croitoru, p. 115).

Un bun interviu, spunea cândva un mare jurnalist, este un prilej pentru reporter de a se substitui cititorului. Camelia Pantazi Tudor reușește rara performanță de a se implica discret în „viața” invitaților ei, păstrând intacte imparțialitatea și decența: „Mi-a plăcut să desenez de mic, dar după a 10-a expoziție am recunoscut că nu am talent. Am ales să scriu despre artă, și să intermediez vânzarea de artă. Așa a ieșit o carte despre artă, în fapt un doctorat, ce m-a consacrat ca galerist (la Stuttgart – n.n.). Ca ardelean „tenace”, am deschis o Galerie de artă, unde expun artiști din toate colțurile lumii, și așa au prins viață cele două volume, Plimbare pe tăișul gândului (dialog cu scriitorul Eugen Cojocaru, p. 104).

Prezent în revistele de cultură, practicat cu aplomb de mari jurnaliști, gustat de public, interviul rămâne o piatră de încercare  pentru orice aspirant la gloria publicistică. Simpatice fără histrionism, amabile fără idolatrie, provocatoare fără tupeu, interviurile Cameliei Pantazi Tudor sunt „confortabile”, stenice și fascinante.    

Marian NENCESCU

bogdan
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article
Jihadismul

Radicalizarea, o secvență din Războiul Civilizațiilor

Next Article
Promovara Nemira

Promovara Nemira - reduceri mari la sute de cărți

Related Posts

Total
0
Share