„Romanele în voci” ale Svetlanei Aleksievici i-au adus o recunoaştere mondială care atestă cât de multă nevoie avea cititorul contemporan de aşa ceva. Povestirile ei „la firul ierbii”, cu personaje parcă rupte din lumea lui Cehov, trec ziua de ieri în ziua de mâine printr-un prezent aspru şi concav.
În Vremuri second-hand, o femeie are trei copii şi este căsătorită cu un bărbat care o iubeşte sincer. Acesta este fundalul exterior. În interiorul naraţiunii, femeia tânjeşte după iubirea unui alt om, aflat în închisoare pentru crimă. Iubirea pare imposibilă cu atât mai mult cu cât puşcăria are pereţii cei mai groşi care se pot imagina şi se află pe o insulă. Dar pasiunea este pasiune, deci, cum ar spune Balzac, „omul este mai fericit când iubeşte el însuşi decât atunci când este doar iubit”. În urmărirea ei, femeia divorţează, îşi abandonează copiii, se cunună cu prizonierul pe care abia dacă îl poate vedea când şi când, îşi găseşte un job în apropiere, face totul pentru a-şi împlini destinul afectiv. Apoi, într-o zi, cei doi se ceartă şi femeia dispare. Aici se termină „aburul” Cehov şi intră în scenă contemporaneitatea. Obiectul iubirii are o dublă „condamnare”: una pentru omorul săvârşit în fosta URSS, iar cealaltă spirituală, la a se confrunta, dacă ar fi să fie eliberat, cu noua Rusie, în care, potrivit autoarei, „descoperirea banilor ne-a lovit ca o bombă atomică”.
„Vocile” continuă să reflecte prăbuşirea unei lumi în care statul era totul, incapacitatea oamenilor de a se adapta la noua configuraţie socială, dezorientarea – deseori finalizată în sinucidere – în faţa discrepanţei majore între ceea ce ştiau ca referinţă a vieţii şi ceea ce trăiesc ca efect al mişcărilor tectonice ale geopoliticii. Interviurile imaginate de autoarea care a câştigat Premiul „Nobel” în 2015 sunt, toate, tuşele dramatice ale tentativelor cetăţenilor de toate naţionalităţile din fostul colos sovietic de a face faţă, ca victime colaterale, unui colaps întâi de toate cultural. Urmaşii obişnuiţi ai URSS – armeni, georgieni, azeri, ucraineni, ruşi – care obişnuiau să mănânce împreună în jurul unor mese imense, se dovedesc ruinaţi de dispariţia uriaşei forţe centrifuge care fusese statul totalitar.
„Oamenii cu care vorbeşte autoarea cărții Vremuri second-hand, co-autori de altfel, sunt muncitori, femei, bătrâni, exact aceia care au fost lăsaţi în urmă atunci când am dus în fosta URSS «reformele» FMI, bancherii occidentali spilcuiţi şi ultimele modele de arme anti-tanc. Vocile lui Alexievich sunt cele ale oamenilor de care nu îi pasă nimănui…”, notează „The Guardian”.
Panoramă socială comparabilă, poate, cu „Război şi pace” (pentru cei care insistă pe comparaţii…), „Vremuri second-hand” atrage, inspiră şi, mai ales, doare. .. în felul acela în care doare doar trecutul la care am da orice să ne întoarcem pentru a-l putea schimba.
Cartea Vremuri second-hand, de Svetlana Aleksievici poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, Libris, eMAG sau Cărturești.
