ZeroZeroZero, de Roberto Saviano

Jurnalistul de investigaţii Roberto Saviano a avut de suportat consecinţe serioase după apariţia cărţii ZeroZeroZero. Primul a fost succesul – a vândut milioane de exemplare în toată lumea. Al doilea au fost ameninţările la adresa persoanei sale, care au curs lanţ, astfel încât a beneficiat de escortă permanentă din partea poliţiei. Doar aceste motive ar fi de ajuns pentru a arunca o privire foarte atentă asupra cărţii ZeroZeroZero.

zero-zero-zero

Carte publicata in 2014 la Editura Univers
Numar pagini: 416
ISBN: 978-606-8631-17-2

Saviano abordează problema traficului internaţional de stupefiante şi cartea lui arată limpede că lupta cu acesta este departe de a se încheia. Dimpotrivă chiar, consumul a dus la apariţia unor enclave în America de Sud, unde competiţia pentru infernala piaţă este crudă şi continuă, cu pedepse oribile pentru cei care „încalcă” teritoriile, cu asasinarea rivalilor în timp ce în paralel unii dintre cei amestecaţi „fac frumos” la cine simandicoase, imuni la mizeria umană pe care o provoacă acest flagel. Punctul focal al anchetei lui Saviano sunt cartelurile drogurilor din Mexic, reţelele lor interne, modul de operare, lumea violentă care afectează întreg restul lumii într-un fel sau altul, mai ales dacă ne gândim că profiturile sunt estimate undeva la 50 miliarde de dolari anual. „Lumea se îneacă în nefericire. Mexicul are soluţia: cocaina”, scrie autorul.

Cel mai mare dintre aceste grupuri de crimă organizată, cartelul Sinoa, dispune de 160 milioane de acri. La Familia spală bani prin intermediul ţăranilor şi bisericilor. Cartelul „Cavalerii Templieri”, care are şi un cod al onoarei (!), se autodescrie ca un protector al văduvelor şi orfanilor. În doar cinci ani, aceste grupări au asasinat 31 de primari mexicani şi au ucis peste 47.000 de cetăţeni de rând. Dispunând de mijloace materiale impresionante, folosesc Africa drept depozit (controlalele la graniţe sunt mult mai slabe aici), construiesc submarine capabile să transporte tone de droguri în junglă, învaţă copiii să ascundă, să înghită şi să transporte cocaina chiar în incinta şcolilor. Saviano nu se sfieşte să arate cum aceste practici se derulează cu largul concurs al unor instituţii bacare din lumea largă şi cum cocaina ajunge în toată lumea în toate felurile imaginabile: în tablouri, în uşi sculptate, în peşte congelat etc. Autorul condimentează acest raport al groazei, aproape ireal prin întinderea planetară a flagelului, cu vieţile marilor lideri ai acestor reţele de trafic de stupefiante. De pildă, unul dintre ei, Don Arturo, are aproape ceva din patriarhul din „Un veac de singurătate” şi chiar dacă există în realitate sau nu, el şi ceilalţi prezenţi în carte i-au adus lui Saviano pază armată. Cu atât mai mult cu cât ZeroZeroZero vine după „Gomorra”, povestea exceselor criminale ale unei familii napoletane pe care autorul a documentat-o lucrând sub acoperire…