Cu un deceniu în urmă, Jerome şi Simona Chazen făceau o donaţie de 20 milioane de dolari pentru extinderea Muzeului de Artă al Universităţii Wisconsin-Madison, care de atunci le poartă numele.
Recent, cuplul a mai dăruit 28 milioane de dolari instituţiei muzeale, în forma unor piese de mare valoare din colecţia proprie. Ce a devenit aşezământul de artă prin această modalitate de a îmbogăţi cultura? Are a doua cea mai importantă colecţie din statul Wisconsin, cu peste 20.000 de piese de pictură, sculptură, desen, fotografie, obiecte de artă decorativă. Susţinătorii, colecţionari celebri în toată America, nu au făcut un secret din faptul că îşi doresc ca Universitatea Wisconsin-Madison să aibă „una dintre cele mai prestigioase instituţii de artă”.
Donaţiile cuplului, care, asa cum am arătat, nu s-au limitat la bani, sunt cu atât mai valoroase cu cât cei doi sunt vechi şi prestigioşi colecţionari, consideraţi a avea un gust desăvârşit. „Soţia mea şi cu mine suntem vechi colecţionari şi susţinători entuziaşti ai artei. Avem o viziune comună despre Muzeul Chazen, aceea ca această instituţie să devină una de primă clasă, un tărâm al artelor pentru iubitorii de frumos din Wisconsin şi de mai departe”, spune Jerome, secondat de Simona, care consideră că „a aduce mereu generaţiile mai tinere în contact direct cu marea artă este cea mai mare bucurie a noastră”.
Nu am adus întâmplător în discuţie această temă. În România nu există niciun fel de educaţie estetică pentru tineri, iar una dintre consecinţe este lipsa totală a simţului estetic la mai toţi tinerii. În pofida numeroaselor iniţiative civice ale unor artişti de marcă, ce au dorit să îmbogăţească spaţiul public, cu costuri minime, şi în dispreţul total al faptului că nu există în clasele mici ore de educaţie estetică, măcar „ABC”-ul artei, atât de necesar mai târziu şi când vine vorba despre ţinută şi despre proiectarea unei clădiri, inerţia rămâne cuvântul de ordine. În acest context, ceea ce fac cei doi Chazen poate părea îndepărtat din perspectiva banilor propriu-zişi, dar a ne schimba mentalitatea faţă de forţa artei asupra educaţiei nu costă, totuşi, nimic!
