Înainte de a deveni titluri de referință, majoritatea ecranizate și transformându-se în embleme de succes de box-office, multe cărți despre care astăzi a auzit toată lumea au fost respinse de zeci de ori de la publicare. Poveștile lor ar trebui să dea de gândit…
„Jurnalul Annei Frank”, mărturia teribilă despre teroarea la care au fost supuși evreii în timpul regimului fascist, a fost respinsă de 16 ori de la tipar. După trecerea de „furcile caudine”, s-a vândut în 30 de milioane de exemplare. Firește, „prigoana” a continuat și după publicare, povestea fiind interzisă în unele locuri, pe motiv că este „prea deprimantă”. Dar publicul a avut, ca întotdeauna, ultimul cuvânt, „Jurnalul Annei Frank” rămânând unul dintre cele mai citite volume despre Holocaust din lume.
„Dune” vedea lumina tiparului în anul 1965, după ce fusese respinsă de peste 20 de ori de diverse edituri. A fost suficient să fie tipărită, apoi ecranizată, pentru a deveni una dintre cele mai de succes povești science-fiction din toate timpurile. O altă carte care a devenit o adevărată industrie este „Supă de pui pentru suflet”, care apărea, în sfârșit, în anul 1993, după ce fusese trecută pe lista de respingeri de nu mai puțin de… 144 de ori. Imediat după lansare, s-a vândut în 11 milioane de exemplare și a generat alte peste 250 de titluri derivate.
„Carrie”, cartea care i-a permis, în anii 1970, faimosului Stephen King să lase postul de profesor pentru a deveni un scriitor care a vândut 350 de milioane de exemplare, a fost respinsă în termeni foarte clari de 30 de edituri. „Nu suntem interesați de science-fiction despre utopii negative. Acestea nu se vând”, suna unul dintre răspunsurile pe care King le-a păstrat pe post de motivație. Doi ani mai târziu, filmul cu același nume era nominalizat la două Premii Oscar.
Revista „Time” desemna, în anul 2995, „Împăratul muștelor” drept „una dintre cele mai bune cărți scrise în limba engleză din 1923”. Doar că înainte de acest suces, autorul, William Golding, a avut de depășit multe decepții de la editori. După 20 de scrisori de respingere, celebra poveste a copiilor naufragiați pe o insulă vedea, totuși, lumina tiparului în 1954 și intra rapid în galeria operelor clasice ale literaturii universale. Nici pentru „Soția călătorului în timp” lucrurile nu au stat mai bine la început. Povestea bărbatului care are această abilitate, dar își iubește soția care nu poate face același lucru, a fost respinsă de la publicare de aproape 30 de ori, până când un editor captat de poveste i-a „dat drumul”. Apărută în 2003, a devenit un bestseller și a câștigat numeroase premii prestigioase.
Oricât ar părea de straniu, povestea micului vrăjitor Harry Potter, care a generat un fenomen mondial, a fost respinsă de 12 ori de la publicare, J.K. Rowling văzându-și cartea publicată abia în anul 1997. Acum, „Harry Potter” are șapte volume și a devenit una dintre cele mai bine vândute serii din istoria literaturii, grație inspirației Editurii Bloomsbury.
Nu în ultimul rând – poate chiar dimpotrivă – cartea „Pe aripile vântului” a fost respinsă de 38 de ori înainte de a deveni nemuritoare, alături de filmul pe care l-a inspirat. Un an mai târziu după lansarea pe piață, necunoscuta Margaret Mitchell a primit Premiul Pulitzer pentru ficțiune, iar povestea sa despre Sudul american a devenit legendară.
